Strigături si Epigrame
Rău faci, rău găsești Nu produce nevoință, Nici durere altuia. Cine seamănă răință Răutăți va secera.
Când e rău și când e bine?
Adevăruri genuine Pe-un fronton de făgădău: Este rău când nu e bine Și e bine când nu-i rău.
Nu e rău fără de bine
I-au sustras din cui pelcica, Dar s-a pricopsit c-un câine. La necaz, oftând, bunica: În tot răul e și-un bine.
Noaptea sfântului Andrei
Nu i-a dat cu dohot poarta, I-a luat, tâlharul, fata. Omul rău – ca un cărbune – Nu te arde, te-ntăciune.
Tempou
Tare de vârtute, Răul vine iute. Binele, cochet, Vine mai încet.
Rău util
Ne ia mințile de-odată, Ni le-nvoalbe hăt coleá, Dar și răul câteodată Prinde bine la ceva.
Când e mai greu greul?
Greul nu-i atât de greu Dacă-l duc doi pe traseu. Rău la deal și rău la vale, Când e pe spatele tale.
Disproporție
Cine seamană culege – Asta-i de când lumea lege. Dacă rău vei semăna, Mult mai rău vei secera.
Bârzoi
Un fricos fricii pendinte Își face coada bârzoi: La plăcinte – înainte, La război – fuga-napoi.
Curaj de iepure
Nu-i timp de iscoadă, Pregătește-ți puntea: La război – la coadă Și la fugă – fruntea.
Lege marțială
Legea cruntului război Bine-ar fi s-o știm și noi: Nu-ntreba câți vrăjmași sunt, Ci întreabă unde sunt.
Cu urechile-nfundate
N-a urmat învățul meu. Astăzi e în copârșeu. Cine nu primește sfat Nu e nici de ajutat.
Domnitorul nostru sfânt
Mic la stat, Mare la sfat. Și mai mare La-ncleștare.
Chibzuială
Chiar când nu-i vreo bănuială, Sfatul dă-l cu chibzuială. Nu da sfatul la tot natul, Cuvântul – la tot bolândul.
Omul și soarele
Cât îi soarele de soare, Tot nu-mpacă toată lumea, D’apoi omul! Și-așa-l doare Că ajunge ca nelumea.
Fața omului și tina
Tina, mată, luce, hoața, Dacă soarele-o orbește, Dară omul. Nu doar fața, Lui și inima-i zâmbește.
Soarele și luna
Soarele cu-a sa lucoare Pune luna pe cărbune. El mai cald e când răsare, Ea – mai caldă când apune.
Mens sana in corpore sano
Tare-i bine și frumos Când e omul sănătos. Cel mai bine, ia aminte, Să fii sănătos la minte.
Banii și sănătatea
Sănătatea face banii, Dar și banii sănătatea, Drept care, socot samsarii, Banii - și-apoi sănătatea.
Cântec de cuc
Vai, sărmanul omul șui, Cântă cucu-n punga lui De cu zori și până-n seară C-a dat sărăcia-n țară.
Vecina
Nu-nceta să dai din coate, Cum că ai avea de toate. Cu bucătăria plină Sărăcia e vecină.
Meserie exotică
Dăscălița sărăcie Te învață meserie. Neșcoliți, dar pricepuți, S-au decis să crească struți.
Dolce farniente
Dacă n-ai, Din umeri dai, De-or fugi și cioarele, Până-ntinzi picioarele.
Păpușa și sărăcia Vrând să pară preafrumoasă, S-a gătit fata păpușă. Fudulia intră-n casă, Sărăcia-i după ușă.
Amurgul
Peste fundul sacului Trist, amurgu-ncet se lasă. La ușa săracului Niciun câine nu se-ndeasă.
Prețul integrității
Din afaceri necurate - Coșcogemite palate. Mai bine sărac cinstit Decât bogat huiduit.
Desagii și nădragii
N-are pe sine nădragi Și își cumpără desagi. Nădragii se rup și rod, Cu desagii-și umple-un pod.
Eterna luptă de clasă
Lume-ntr-un etern război: Lucră unul, fură doi. Unul pân’ nu sărăcește, Altul nu se-mbogățește.
Taina
Bogatul tainele toate Le ține sub trei lăcate. Săracul n-are nici haină, Nici la inimă vreo taină.
Când nevoia nu-i cusur
Săracul n-are nici soare, Nici zile de sărbătoare. Toată viața se căznește, Cu puțin se mulțumește.
Avantajul săracului
Toată viața în picaj, Bucle mici și bucle mari. Are-un singur avantaj: Nu se teme de tâlhari.
La școala sărăciei
Sărăcia e cusur Pentru cine-i în huzur, Căci ea l-învață pe om Cum să fie econom.
Vai și-amar de steaua lui
Vai de omul cel sărac, Nici la jug boii nu-i trag, Nici lemnele-n foc nu-i ard, Nici habar n-are de card.
De sânge-albastru
Chip c-ai fi de sânge-albastru, Ai făcut din joc dezastru. Ce folos că-i tat-to domn, Dacă tu nu poți fi om!
Profesorul tuturor
Nu există, răbdător, Alt, mai bun, învățător. Timpu-nvață, cu migală, Și pe-aceia ce n-au școală.
Numai timpul
Totul trece, totul piere, Că-i război, că-i timp de pace, La corvoadă sau putere, Timpul face și desface.
Pierdere irecuperabilă
Poți să-ți schimbi culoarea, genul, Amintirile să-ți torci, Numai timpul e ca trenul: A plecat – nu-l mai întorci.
Tălmăcire
Bine-ar fi ca tinereții Să-i murseci povara vieții: Adună la tinerețe, Ca să ai la bătrânețe.
Înțelegere tardivă
Grea povară orișicui S-o simtă pe pielea lui: Nu înveți la tinerețe, Vei plânge la bătrânețe. Bătrânețe, haine grele
Omul e, la tinerețe, Precum calul fără frâu, Dar, ajuns la bătrânețe, Nu-l mai scap’ nici frâu, nici grâu.
Simetrie
Tânăr slab ca sfânta Vineri Și bătrân tare-n țâțâni. Este tânăr între tineri Și bătrân între bătrâni.
În contrarii e savoarea
Multe ciudățenii-n timpi, Vin-pelin într-un potir. Trandafirul scoate ghimpi Și ghimpele – trandafiri.
Înțeleptul și trandafirul
Trandafiru-și dă odoarea, Nu se-nchide-ntre confinii. Înțeleptul ulmă floarea, Nu palpează, nostim, spinii.
Durata frumosului
Frumoasă și suavă ca un crin, S-a stins subit cum cade-un albatros. Un trandafir, cu cât e mai frumos, Cu-atât plăcerii ține mai puțin.
Și frumosul mai înțeapă
Nu s-a văzut om frumos Să nu fie și țepos. Cine-adoră trandafirii Cată s-accepte și spinii.
Încercare grea
Greu chiar unui palatin, Fie el și uns cu mir, Să dreagă c-un trandafir Ce-a stricat cu zeci de spini.
Tăcerea e de aur?
Cum încep în verb să sap, Cum mi-aprind și paie-n cap. Dacă tac și le dau pace, Șapte sate n-au ce-mi face.
Adevărurile dor
Nu mi-am menajat părerea Și-am ajuns ca popa, tunsul. O, de câte ori tăcerea-i Mai dihai decât răspunsul!
Când tăcerea-i mai eficientă
Cu-adevăru-i Faci ghimpi părul. Cu tăcerea-i Rupi și pielea.
Aurul și argintul
Mâna-i meșter-faur, Gura-i labirint. Tăcerea-i de aur, Vorba – de argint.
Când tăcerea e răspuns
Nu c-aș sta cumva ascunsu Ori n-aș mai avea cărbuni, Dar tăcerea e răspunsul La-nțelepți către nebuni.
Cine joacă de nevoie
Moș Martin, făcând pe gromul, Ne distra cu dansul lui. Astăzi mai adesea omul Joacă-n fața ursului.
Loatra
Că le zici, semeț, plevușcă, Tot te prinde-n laț o loatră. Mai mulți câini pe urs îl latră, Dar se-alege care-l mușcă.
Prăsilele regale
Nici n-a dat regele-n pârg, Că râvnesc la sinecure. Ursu-i încă în pădure Și deja-i vând pielea-n târg.
De iarnă transilvană
Te-adorm prunele-n povarnă, Râd gutuie la ferești. De cu vară pentru iarnă De cojoc să te-ngrijești.
Vara – sanie, iarna – car
Pune-ți caii la hulubă, Hrană strânge-ți cât cuprinde. Vara la drum să-ți iei șubă, Iarna să îți iei merinde.
Alternanță
Leneșul trece prin vad Vara-n rai și iarna-n iad: Vara-ntors la umbră doarme Și iarna moare de foame.
Vecinul
Că-l iubești sau nu-l iubești, E fatal să te sfădești. Poți cu mahalaua toată, Cu vecinul – nici o dată.
Laudă și autolaudă
Cine are vecini buni Lumea-l țese cu minciuni. Cine are vecini răi Se laudă el cu ei.
Vecinul bun
Vecin bun ai nimerit, Mare bine-ai dobândit. El ți-e mai, dar și ilău, Și la bine, și la rău.
Fragilitate
Frunza pomului – un pui, Vine toamna-uliu - nu-i. Viața omului, fragil, Ou în mână de copil.
Vulnerabilitate
Castru vulnerabil, viața, N-o poți apăra cu trupe. Viața omulu-i ca ața: Dai s-o-ntinzi și ea se rupe.
Întârziere fatală
Ce târziu se dumerește Mintea omului, opacă: Viața-i cea care urăște, Moartea-i cea care împacă!
Martirii neamului
Au învins moartea, semeață, Căci aveau un crez în viață: Decât să trăiești murind, Mai bine să mori trăind.
Eternitate
Omul grijile-nnodate Cum nu știe-a le discerne! Zilele-i sunt numărate, Numai faptele-s eterne.
Zilele și florile
Vai, zilele omului Sunt ca floarea câmpului: Albe, roșii, aurite, Însorite sau cernite.
Promisiuni deșarte
Bacalâm de pișicher, S-o-mplini la sfântu-așteaptă. De la vorbă pân’ la faptă Ca de la pământ la cer.
Limba n-are oase
A promis, treaptă cu treaptă, Satul din nevoi să-l scoată. De la zisă pân’ la faptă Tot mai este o bucată.
Numai eu și satul meu
Am vorbit numai în doi Și-acum curge-n sat puhoi. Vorbele cele ferite În piață sunt auzite.
Nu culegi decât ce semeni
Ai spus și te-ai răsuflatu Și te miri că tună satul? Nu te-ascunde după duzi: Vorbe spui, vorbe auzi.
Vorbe spuse-n vânt
Mare cât faimoasa-ți burtă Iscă tâlcuiri aici. Dacă mintea ți-i cam scurtă, Vorbă mare să nu zici.
Vorbe multe – basne multe
Nu-i din lumi oculte Și nici nu-i insultă: Unde-i vorbă multă, Și minciuni sunt multe.
Atotputernicia vorbei
Vorba dulce Oase frânge, Spinii – minimi – Distrug inimi.
Expediate pe 18.08.2018.
|
Nicolae Mătcas 8/18/2018 |
Contact: |
|
|