Raza lunii
Prin perdeaua transparentă
Tremurȃnd ca spicu-n coasă,
Raza lunii, curioasă,
Se strecoară indecentă.
De cearșafurile ude
Insistentă strȃns se ține,
Fără parte de rușine
Că-n odaie-s trupuri nude.
Se rotește-apoi grăbită
Peste mobila sumară,
N-ar mai vrea să plece-afară
Din odaia încălzită.
Dar pămȃntul se-nvȃrtește,
Și cu el și luna bleagă,
Ȋn odaia din ogradă,
Raza lunii-ncet pălește.
|
