Mapamond: Războiul tarifelor declanșat de SUA continuă tradiția istorică a confictelor comerciale
Într-un material recent publicat sub titlul Războiul comercial al lui Trump ar putea declanșa o nouă Mare Depresie, jurnalista expertă în Wall Street, Nomi Prins, anticipează consecințe economice dezastruoase pentru economia mondială ca urmare a recentului “război commercial” declanșat de SUA.
Cunoscut pentru revizionismul tarifar, președintele Donald Trump continuă linia de rectificare a tarifelor vamale în relațiile economice bilaterale. Motivația sa pleacă de la faptul că SUA, cu o balanță comercială deficitară de mai mulți ani, plătește mai mult în tarife decât toți partenerii săi.
În acest sens, el a cerut tuturor actorilor comerciali majori – China, UE, Mexic, Canada (NAFTA) – să aducă modificări tarifare reciproc egale; mai mult însă, el a impus noi tarife cu o creștere de între 5% și 25%.Speranța administrației americane este ca după ce noile politici vor afecta inițial negativ GDP-ul american pe termen scurt, economia va prelua efecte pozitive majore pe termen lung, estimate ca urmare a noilor politici.
Este însă prea devreme pentru a evalua atât declarațiile președintelui Trump - care consideră că este pe cale să câștige războiul comercial - cât și cele care i se opun anunțând efecte dezastruoase.
Lumea comercială este însă într-o stare de răceală și animozitate. Este oare fenomenul neobișnuit în isorie ? O scurtă privire în trecut arată un adevăr diferit.Războaiele comerciale nu sunt neobișnuite în istorie, dar au ieșit din memoria colectivă. Mai mult, în istoria recentă, statele lumii au semnat variate platforme de colaborare regională sau bilaterală care practic face dificil confilctul economic. Totuși, câteva exempe de război comercial ar merita amintite, pentru analiza fenomenului în sine. S-ar putea spune că de la razboiaele opiumului din secolul XIX până la actuala criză, pacea globală a fost mereu afectată de certuri comerciale. Iată câteva cazuri relvante pentru istoria secolului XX :
Actul Tarifar American din 1930 (numit și Smoot - Hawley) a fost un mare nod Gordian pentru americani.
Ca urmare a marii crize economice izbucnite în 1928 în SUA, economia americană a fost afectată imens în toate sectoarele. Președintele Hoover a semnat acest act propus de senatorii americani Smoot și Hawley, revizie care urmă să protejeze fermierii americani. Aplicarea terifelor nu a dus la rezultatele dorite – chair dacă pe termen scurt a redus dependența Americii față de importuri, în același timp măsurile tarifare punitive impuse de partenerii comerciali au generat un deficit de peste 60% în exporturi pentru americani. În fapt, acest act tarifar a adus deficit imens Americii și a continuat criza economică până în 1933.
Ca urmare, congresul a votat Actul Tarifar de Reciprocitate în 1934 care dădea autoritate președintelui să negocieze acorduri bilaterale și multilaterale. Unii critici consideră că politicile propuse de Trump vor avea soarta acestui acord eșuat.
Criza cărnii de pui a fost celebră în Europa. În anii 60, țări ca Franța și Germania au impus tarife crescut pentru importul de carne de pui din America care avea căutare mai mare pe piața europeană. Ca urmare, SUA au retaliat cu tarife mai mari la alte produse cum ar fi coniacul franțuzesc și automobilele Wolksfagen. Cum europenii nu au dat înapoi, americanii au amenințat că vor limita numărul trupelor NATO în Europa. Nimeni nu a ieșit învingător în acest conflict, ba chiar s-ar putea spune că toți au ieșit cu penele zburlite pe amblele părți ale Atlanticului.
Războiul macaroanelor, în ciuda numelui, nu a fost amuzant. Adminstratia Reagan a mărit tarifele la importul de paste din Europa de vest în 1985 ca răspuns la politicile discriminatorii aplicate Ciprului. Europa de vest a retaliat cu tarife și mai mari pentru importurile de nuci și lămîi din America. Un an mai târziu, SUA și UE au semnat un acord de înțelegere față de problemele Ciprului și astfel s-a terminat și conflictul macaroanelor.
În fine, un alt conflict comercial semnificativ a fost criza bananelor. În dorința de a încuraja exportul de banane în țările fostelor colonii din Africa și Caraibe, UE a impus tarife mari țărilor exportatoare din America Latină, în 1993. Cum SUA aveau majoritatea fermelor de banane de pe continental sud american, un conflict comercial nu a putut fi evitat iar SUA au trimit numeroase plângeri la WTO. Ca urmare, în 2009 UE a acceptat să reducă gradual aceste tarife. Abia în 2012 conflictul bananelor a încetat după 20 de ani printr-o serie de convenții semnate între UE și țări din America latină care a închis plângerile făcute la WTO.
Prin urmare, războaiele comerciale au însoțit relațiile bilaterale și multilaterale consecvent. Un lucru este clar, SUA constituie de departe un actor important în acest scenriu. (continuare în numărul următor)
|
Luiza Mureșeanu / Toronto 8/12/2018 |
Contact: |
|
|
