Călătorii de vacantă ; Festivalul teatrelor de la AVIGNON
Stagiunea teatrală de la AVIGNON ,această reuniune a celor mai reușite spectacole a teatrelor,o pot compara cu ceea ce înseamnă pentru amatorii de sport,,Campionatele mondiale,,
.În vara 2018 trei orașe au găzduit marea competiție de teatru,operă și balet, precum Aix,.Arles .Dar Avignonul a fost centrul desfășurării.Stagiunea aceasta se deosebește de anii trecuți,spectacolele au subliniat ,fiecare în concepția personală,stilul său violent ,arta,, contemporană,,.
După numeroase vizionări a spectacolelor diferitelor teatre invitate la această unică competență am ajuns la concluzia ,cu toată diferența dintre textele dramatice ,a montărilor,interpretărilor regisorale și actoricești pulsul contemporan a influențat spiritul creator.De altfel,directorul Centrului dramatic național din Rouen,d-l David Bobee ,într-un foileton scris special pentru acest eveniment ,subliniază :interpretările femenine ,masculine depășesc identitățile și limitele trupești,spirituale ale corpului.În ceea ce privesc montările regizorale precum cele ale lui Julien Gosselin (Jauerurs,Mao II,Les Noms și ale lui Milo Rau (La Reprise)-unde sub o formă sau alta sunt înfățișate diversele forme de violență cît și repercursiunea acestora cu care spectatorii sunt supuși în confruntare.
Asistăm la scena în care terorismul politic ,această tragedie a contemporanietății moderne ,ne reține atenția .Unul din cele mai relevante exemple în acest sens ar fi montarea dramatică a piesei THYESTE de SENEQUA.Pornind de la sublinierea cuvintelor ,frazelor prin gesturi și mimici,imaginile reținute sunt de o cruditate dusă la extrem.
O altă caracterizare generală a spectacolelor de la Avignon ,din acest an ar fi precizarea noțiunilor femenin și masculin. Ne permitem să subliniem din punct de vedere coloristic ,din pricina acestui melange între sexe ,culorile nu mai sunt păstrate integral,după cum eram obișnuiți,ci un amestec neclar,-un violet,dar nu din cel pur,original cum ar fi al liliacului înflorit ,ci o combinație,dacă doriți pe o paletă care conține roșu-verde albăstrui.Spectacolele vizionate au ca teme transițiile sexuale ,corpul tînărului e transformat printr-un joc ,în a unei fete ,ar fi gay .Am putea preciza ,,e mai mult o modă a zilelor noastre.De la bun început ,ca spectator teatral pasionat de actul scenic,această stagiune de la Avignon ,cu toate afirmațiile unor personalități,precum directorul de la Rouen ,în ceea ce privește libertatea de exprimare ,,mi se pare exagerată,poate chiar nepermisă,,o vulgaritate,,acoperită cu montări fascinante,care cuprind actori,decoruri,și nu numai.
Din nefericire conducerea Festivalului de la Avignon a permis într-o prea mare măsură să fie prezentate spectacole în care căsătoria Gay,lupta contra transphilului ,a violenței sexuale, să domine scenele .
Într-o țară precum Franța care a respectat timp de secole seriozitatea ,conservatorismul ,inițiativa D-lui Py mi se pare ,într-0 oarecare măsură exagerată.
Phia Menard ,regisoarea care a transformat corpurile lui Ratleîn femei ,care a preferat teme în care metamorfoza să iradieze asupra tuturor spectacolelor ,încă din anul 2000 .Noul spectacol în care se înfiripă noua concepție asupra feminismului,nu poate decît să distrugă .În locuirea exagerată,fie chiar teatrală,scenică nu este și nu poate fi admisă
oricît de artistic ,cu o montare care fură privirile spectatorilor,un joc excelent a unui actor sau altul.
Poate oare o combinație oricît de super-artistică ar fi d.p.d.vedere al interpretării,decorul sau costumul să convingă spectatorul din sală(grădină)?!!.Cred oare maeștrii scenei ,cu viziuni super-contemporane ,în aceste montări –care trebuie să recunosc ,au fost inimaginabile ,de o măestrie dusă la perfecțiune.
Festivalul din acest an de la Avignon –lăsînd deoparte partea teatrală ,s-a dovedit a fi centrul homosexualității și transgenții sub toate formele.Actualitatea sub diferitele forme și genuri aprofundează cîteva probleme precum căsătoria Gay,lupta contra transphobiei ,egalitatea dintre bărbați-femei, libertatea de creație.Ediția 2018 a teatrului de la Avignon este rezultatul unei perseverente concepții cu accent politic. Concepția spectacolului ,,Romanțe incerte,,a coreografului Francois Chaignaud împreună cu Nino Laisne se bazează pe concepția androgynă.Desigur că interpreții au excelat ,cu toate că o bună parte nu aparțin ,în realitate,acestei concepții sexuale.
Spectacolul ,,MAMA,,a egipteanului Ahmed El Atar este o veritabilă observație a unei familii egiptene. Concepția spectacolului se bazează pe rolul mamei în familie,ca educatoare a copiilor.Ele au deci un rol pozitiv,determinant al căilor vieții tinerilor.Regisorul Gurshad Shaheman a declarat că în această societate sunt numeroase persoane lesbiene,gay,bitrans și ele apar în spectacolul menționat.
Deasemeni și Didier Ruiz pledează pentru prezentarea unor astfel de personaje în spectacolele contemporane. De altfel spectacolul său,,TRANS,,se ocupă în mod special de această problemă. Clara-personajul principal,a fost în trecut bărbat. Tema este pe cît de sensibilă pe atît de actuală,indiferend de genul artistic promovat.
Puterea cuvîntului nu întotdeauna e la nivelul mișcărilor, a supleței corpului.
Să fie FESTIVALUL de la AVIGNON un semn de alarmă sau un bun augur a unei noi concepții dramatice,coreografice?
Desigur că suntem obligați, în cele din urmă să- lcităm pe Jean Vilar :Dați-mi o altă societate,și vă voi oferi un altfel de teatru,,!
|
Paul Leibovici 8/4/2018 |
Contact: |
|
|
