Am nevoie de meditații
Doamne,
În timp ce sunt elev
În școala ta,
Meditează-mă ca să ajung
La Împărăția Ta
Când termin
Pelegrinajul meu pământesc.
Materiile cele mai grele
Sunt iertarea, smerenia,
Și iubirea.
Este ușor să spui,
"Te iert,"
Dar mult mai greu să ierți
Cu mintea și inima.
Este ușor să spui,
"Te iubesc," sau "Mi-ești drag,"
Dar mult mai greu să cultivezi
Iubirea dumnezeiască.
Este ușor să crezi
Că ești smerit,
Dar mult mai greu să admiți
Că ești păcătos.
Doamne,
Învață-mă să iert
Cum i-ai iertat
Pe cei care te-au răstignit.
Învață-mă să mă smeresc
Ca cei zece leproșii
Care s-au aruncat la picioarele Tale
Cerându-ți milă.
Învață-mă să-l iubesc
Pe vecinul meu
Cum i-ai iubit
Pe păcătoși și necurați.
Doamne,
Dă-mi meditații
Ca să umblu
În calea cea dreaptă.
Ascultând un dans românesc
Muzica unui dans românesc
A evocat
O petrecere
Cu oameni veseli.
Ritmele dansului
Au râs.
Farmecată de dansul acesta,
Și eu am râs.
Bufnița
(Scrisă după o conversație cu o prietenă din România care mi-a spus că este o bufniță fiindcă îi place să rămână trează noaptea.)
Cunosc o bufniță.
Noaptea
O imaginez
Zborând în lumea
Literaturii franceze,
Cărților româneși,
Sau filmelor spaniole.
Poate că la un moment dat,
Stă în liniște,
Lăsând gândurile
Să-și danseze
Pe scena minții,
Executând un balet filosofic.
Este o bufniță drăguță,
O făntână de cunoștiințe,
Și când vorbesc cu ea,
Mă simt și eu
Mai deșteaptă.
Copii numărând buburuze
(Scrisă după o conversație cu un român. În timp ce vorbeam, copiii lui numărau buburuze.)
În minte văd copii
Numărând buburuze,
O distrație simplă
Dar profund semnificativă
Căci ne învață
Să ne uimim
De minunile mici
Ale naturii.
Crăițele
Crăițele floresc
În palatul lor,
Elegante și regale.
Boabele lor seamână
Cu o coroană
Împodobită cu pietre prețioase.
Soarele și ploaia
Cinstesc crăițele
Cu darurile lor,
Și crăiȗele domnesc în pace
În împărăția lor.
După o conversație cu Valentina Ciaprazi
(Valentina Ciaprazi este româncă. Locuiește în New York unde lucrează ca profesoară de franceză.)
Vocea Valentinei
A zâmbit
Când am vorbit
La telefon.
În timp ce îmi explica
Cum se gătește
Supa de găină,
Am simțit
Căldura acestei supe.
Supa de găină
Încălzește trupul,
Și o conversație plăcută
Încălzește inima.
După o vizită la Biserica Sfânta Treime din Philadelphia, PA
Un loc unde se vindecă
Suflete bolnave.
În Sfânta Liturghie,
Respirăm prezența Domnului.
Nu se aud
Doar cuvinte consolătoare.
Nu se prezintă
Un spectacol de teatru.
În locașul acesta,
Duhul Sfânt ne revelează
Că nu ne întărim în credință
Doar prin pietatea noastră.
Credința cea mai profundă
Se căștigă
Pe calea suferinței
,când ajungem
La limitele puterii noastre.
În sfărșit,
Ne apropiem
De Tatăl nostru
Și cu smerenie
Ne rugăm,
"Doamne, miluiește-ne pe noi."
Atunci începe
Sfințenia noastră adevărată.
Evlavie trăită
Când întindem mâna
Unui sărac,
Îl atinge
Iubirea lui Iisus.
Sfințim casele noastre
Când le deschidem
Celor fără acoperamănt.
Când trăim
Credința noastră,
Trăiește biserica.
Florentina
(Scrisă după o conversație cu o româncă din Canada)
O floare divină
Care răspândește bucurie.
Se aude soarele
În vocea ei.
Sufletul ei este îmbrăcat
De iubirea sa
Pentru Dumnezeu.
Vorbind cu ea,
Simt frumusețea
Ființei sale.
Învățarea limbilor prin alte limbi
Să învățăm limba împărăției cerești
Prin limbile rugăciunii,
Sfintei Scripturi,
Și Sfintei Liturghii.
Să învățăm limba credinței
Prin limba animalelor
Și florilor
Care trăiesc
Fără griji lumești.
Să învățăm limba iubirii
Prin limba jertfei,
Prin limba acțiunilor vindecătoare,
Prin limba faptelor bune,
Prin limba iertării.
Să învățăm limba vieții
Prin limba morții lui Hristos,
Prin limba învierii lui,
Prin limba nădejdii
Că și noi vom învia cu El,
Prin limba curățeniei.
Să învățăm
Limbile acestea
Prin Limba fără început,
Dumnezeu.
Lui Dimitrie Gusti
În venele tale a curs
Iubirea ta pentru educație.
Istoria, etica, și soțiologia
Au fost prietenele tale
Cele mai apropiate.
Emisiunile tale radiofonice
L-au luminat pe poporul tău.
Cinstit-ai demnitatea sătenilor
Cu Muzeul Satului.
În lumea modernă,
Învăluită cu ceața ignoranței,
Și mișunând de oameni
Care îi batjocoresc
Pe intelectualii,
Trebuie aprins felinarul
Înțelepciunii tale.
Un monument cultural,
Un pilon al învățământului,
Va rezona inteligența ta
Pentru totdeauna.
Maicii Domnului
Sfințenia ta
Și fecioria ta
Ne arată
Calea mântuirii.
Rugăciunile tale
Ne eliberează
De frică,
Și ne întăresc.
Adormirea ta
Ne îndeamnă
Să ne lepădăm
De întunericul lumii
Și să ne înălțăm
La lumina Fiului tău.
Nu suntem singuri
Nu suntem singuri,
Chiar dacă trăim
Într-o țară străină
Departe de dragii noștri.
Ei stau aproape
În gândul nostru
Și în amintirile noastre.
Nu suntem singuri,
Când moartea ne despartă
De părinții noștri
Și de rudele noastre.
Prezența lor
Ne conjoară
Când ne rugăm
Pentru sufletele lor,
Și viața lor se oglindește
În viața noastră.
Ori decâte ori
Singurătatea ne sufocă,
Să-l chemăm pe Domnul
Și ne va cânta:
Nu ești singur.
O întâlnire de neuitat
(Scrisă după ce mă îlnâlnisem cu două românce și soțul uneia care este american.)
Într-o seară de vară
La un restaurant american,
S-au intersectat două culturi.
Acolo s-a format
O alianță românoamericană,
Nu între diplomați
Ci între oameni obișnuiți,
Nu prin a semna un tratat,
Ci prin a mânca împreună
Și prin a comunica
În limba altuia.
În seara aceea
Am clădit
O punte de prietenie.
O mângâiere
Când îți pare că Dumnezeu
Te-a părăsit,
Și n-a auzit rugăciunile tale,
Când zilele grele te paralizează,
O mână nevăzută te mângâie.
O voce blândă liniștește
Furtunile ființei tale
Spunând,
"Copilul meu,
Și eu am suferit și plâns.
Și eu m-am simțit abandonat
De Tatăl meu."
Atunci te strânge
În brațele sale
Și îți dai seama
Că nu te-a părăsit.
O plimbare
Prietena mea Olga
Și cu mine
Ne-am plimbat
Într-o zi de toamnă.
Aerul rece
Ne-a salutat.
Un grup de copii
S-a jucat.
Trupul mi-a zis,
"Mulțumesc
Că m-ai mișcat."
Olga
(Olga Munteanu este o prietenă româncă care locuiește în Cortland, New York.)
În casa Olgăi simt
Tandrețea sa maternă.
Sufletul ei dansează
Cu bucuria unui copil.
Râsul nostru răsună
Ca un clopot brilant.
Ne nutrim prietenia
Plimbându-ne,
Savurând mâncare românească,
Și răsfoind cărți românești.
Cu toate
Vijeliile vieții,
Olga rămâne
O piatră neclintită.
Psalm luminat
Doamne,
Ni te descoperi
În toate peizajele,
Plantele, și ființele
Pe care le-Ai creat.
Auzim vocea Ta
În vânt și ploaie.
Mirosim dulceața Ta
În brazi și flori.
Inspiri artiști, kompozitori,
Scriitori, și poeți
Să creeeze
Lucrări frumoase.
Legile și poruncile Tale
Sunt busula
Care îl călăuză pe om.
Fără Tine murim.
Radio România
Un tablou verbal
Pictat pe pânza
Minții ascultătorilor.
Penelele limbilor diverse
Desenează istoria românilor,
Personalități românești,
Și locuri de vizitat.
Vocile prietenoase
Ofer o călătorie radiofonică
Prin România.
Lecțiile săptămânale
De limba română
Au fost izvorul iubirii mele
Pentru limba aceea divină.
Aud o atmosferă familiară
Când ascult
Radio România.
Reflecții poetice
Un cuvânt încurajător
Risipește norii disperării.
Cuvinte frumoase
Cântă imnuri.
Cuvinte folositoare
Hrănesc sufletele
Care mor de foame.
Cuvinte blânde
Vindecă relații.
Cuvinte de pace
Îl renasc pe om.
Românca neconoscută
Memoria îmi reînvie
Imaginea unei chelnerițe
Care ne-a servit
Pe prietenul meu și pe mine
La un restaurant al unui hotel
Din Jacksonville, Florida.
Nu știu nici numele,
Nici vârsta ei.
Numai știu
Că este din România.
Un mănunchi de întrebări
Îmi covărșește creierul.
S-a întors în România?
Ce lucrează?
S-a căsătorit?
Are copii?
Răspunsuri la întrebările acestea
Niciodată
Nu le voi dobăndi,
Dar cât trăiesc,
Nu voi uita
Românca necunoscută.
Rugăciune la zugravul divin
O Zugrave divin,
Zugrăvește casa mea interioară.
Pereții inimii mele,
Să-i zugrăvești
Cu iubirea ta.
Pereții sufletului meu,
Să-i zugrăvești
Cu mila ta.
Pereții minții mele
Să-i zugrăvești
Cu gânduri curate.
Zugrăvește viața mea
Cu Duhul Sfânt,
Ca toți să te vadă
Pe Tine,
Zugravul divin.
Să păstrăm limba noastră!
Să păstrăm limba noastră
În vreme ce plutim
În corabia vieții.
Laptele ei
Ne hrănește
Cu identitatea noastră.
Muzica ei
Ne mângâie
Și ne împacă
În nopțile grele
Când ne copleșește tânjeala
După patria părăsită.
Deodată o întrebare
Ca o sabie
Ne străpunge
Rutina obișnuită:
Fără limba ta,
Cine ești?
Siguranță mândră
Când suntem siguri
De cea ce știm,
Dumnezeu ne trimite
Persoane și evenimente
Care ne bărbăriesc mintea,
Scotându-ne
Asprimea mândriei.
Rănirea mândriei noastre
Ne amintește
Că încă avem
Mult de învățat.
Simfonia lalelelor
(Scrisă după ce o prietenă româncă mă vorbise despre Simfonia lalelelor, un festival la Pitești, orașul ei de naștere.)
Sub pătura iernii,
Vise delicate
Dorm liniștit
Până când nu le trezește
Zâmbetul primăverii.
Atunci înflorește
Simfonia lalelelor
Și o orchestră de culori sărbătorește
Natura renăscută.
Un cadou neașteptat
În duminica înainte Crăciunului,
Am primit
Un cadou neașteptat.
Gabriela și Horațiu,
Doi prieteni ai mei,
Mi-au adus gusturi felurite
Dar și un cadou mai frumos,
Prezența lor,
Îmbrățșările lor,
Și urarea lor
Ca Nașterea Domnului
S-o sărbătoresc
Cu bucurie.
Uneori,
Cadoul cel mai frumos
Este un cadou neașteptat.
Un picnic românesc
Razele soarelui
Mi-au sărut obrajii.
Strigătele bucuroase
Ale copiilor
Au risipit
Toate grijile cotidiene.
Mâncând și stând de vorbă
Cu oameni deștepți,
Am participat
Într-o adevărată comuniune.
Buruieni
Grădinarul jumulește buruienile
Ca florile să crească
În libertate,
Și ca terenul
Să arate frumos.
În același fel,
Domnul jumulește buruienile
Din grădina noastră sufletească
Ca să florească
Viața noastră în El
Și ca sufletul nostru
Să păstreze frumusețea sa.
În lumea aceasta
În momente de bucurie
Sau de tristețe,
În liniște
Sau necazuri,
Rugăciunile Maicii Domnului
Și ale sfinților
Ne însoțesc.
Neschimbatul Dumnezeu
Varsă harul Său
Și mila Sa
Asupra noastră.
În lumea aceasta,
Nu trebuie să ne temem
Dacă avem încredere
În Dumnezeu.
Pisica Olgăi
Pisica prietenei mele Olga
Se întinde pe canapea.
Îi mângâi
Părul moale.
N-are nevoie de mult,
Numai mâncare, apă,
Somn, aerul proaspăt,
Și contactul cu oamenii.
Ce viață minunată!
Soarele în mijlocul ploii
Într-o zi a plouat,
Dar prietena mea Olga
Și cu mine
Am creat momente de soare
Mâncând prăjituri
Și conversând pe veranda ei.
Chiar dacă plouă,
Soarele sufletelor noastre
Poate lumina cerul.
|
Carrie Hooper/Elmira, New York 8/4/2018 |
Contact: |
|
|
