Țara legendelor despre flori - Din ciclul de povești “Asta este România”
Bunicii îi învață pe nepoți, iar nepoții ascultă
De îndată ce soarele s-a retras în spatele dealurilor, trimițând doar câteva raze roșiatice în grădină, pentru a le spune florilor și păsărilor noapte bună, noi am ieșit pe terasă ca să ne bucurăm de mireasma și răcoarea serii.
Turnam limonada în pahare, când numai ce o auzim pe Nina:
- Mita, Mito, nici nu știu la ce floare să mă uit: la liliac, lăcrămioară, la bujor, lalea, la panseluță…că toate sunt frumoase!
- Nu numai frumoase, dragă Nina, dar fiecare din ele ascunde, acolo, la rădăcina ei sau în petalele ei, câte o poveste.
- O poveste?
- Da, Nina. Vezi tu bujorul roșu de lângă băncuță? Legenda spune că numele lui se trage de la un fiu de împărat, care, ostenit de drum și fermecat de cântecul păsărilor, a intrat în pădurea zânelor-iele, pădure pe care tatăl lui îl sfătuise să o ocolească. La vederea zânelor atât de frumoase , feciorul de împărat s-a fâstâcit atât de tare încât obrajii i s-au făcut roșii roșii. Aunci, ielele au râs de el și au vrut să-l transforme într-un bondar, dar mama zânelor a poruncit ca Bujor, că așa îl chema pe fiul de împărat, să devină o floare roșie roșie, cu multe petale.
Nina s-a ridicat de pe scaun și a plecat în grădină. Eu și motanul Tom am urmat-o. Razele roșiatice de soare ne însoțiau încă peste tot.
- Mita, lăcrămeoarele au povestea lor?
- Se spune că lacrimile unei prințese au fost transformate în aceste flori mici și gingașe, ce le poartă numele, iar pe prințesă o chema Crăița, ca pe crăițele noastre, de sub geamul de la bucătărie.
- După câte văd eu, Mita, florile tale din grădină au rang împărătesc.
- Nu toate, Nina, se apropie de noi Mito. Îți vine a crede că trandafirul, minunea florilor, odată demult, creștea la marginea drumului, printre scaieți? Era vremea când nu avea țepi. Și pentru că oamenii au început să-l rupă, luându-l cu ei acasă, ca să se bucure de splendoarea lui zi de zi, trandafirul și-a dorit să fie ca scaietul, de care nu se atingea nimeni. Iar dorința i-a fost ascultată. Nu mult dupa aceea au început să-i crească și lui țepi, însă frumusețea și parfumul i-au rămas aceleași.
- Mita, Mito, uitați! O pată roșiatică s-a așezat chiar pe umărul meu. Poftim? Ai spus ceva, rază dragă? Da. Sigur. Mita, Mito, am înteles de la raza de soare că nalba are și ea o poveste, care e diferită de tot ce mi-ați spus voi până acum.
- Așa e. Legenda spune că Nalba era o fată ce a plecat în lume să-l caute pe Vântul Primăverii. În drumul ei s-a întâlnit cu Vremea, care tocmai țesea un covor numai din flori, și cum Vremea avea nevoie de o floare cu totul deosebită, a transformat-o pe Nalba în floare, și astfel…
Am vrut să mai adaug ceva, dar mica rază de soare roșiatică deja îi terminase de spus povestea Ninei și începuse o alta, cea despre ghiocel, și el de rang împărătesc, apoi cea a viorelei, o fată săracă, Viorica, ce și-a dorit să fie floare…
Poate că raza de soare i-ar fi povestit Ninei și despre lalea și panseluță, și despre margaretă și narcisă, dacă soarele nu s-ar fi dus la culcare, lăsând grădina în seama lunii, care apăruse la colțul casei.
- Vezi tu Nina dragă, asta este România, țara legendelor despre flori, îl auzim pe Mito, servindu-ne cu câte un pahar de limonadă.
- Și pentru că în luna Mai apar cele mai multe flori, românii au numit-o luna Florar, am adăugat eu, punând pe masă platoul cu prăjituri.
- Știți ceva, Mita și Mito? Cred că de acum am să îndrăgesc și mai mult bujorii, lăcrămioarele, crăițele...toate florile am să le îndrăgesc…și raza de soare roșiatică.
|
Adriana Gheorghiu-Brampton ON 8/1/2018 |
Contact: |
|
|
