Lacrimi si furtuni
Vint vijelios vuieste,
Jos prin vai intr-un amurg,
Plesnind picaturi de ploaie,
Peste casele din tirg.
*
Fulgere brazdeaza cerul,
Ca lamele de cutit,
Trunchiurile trosnesc ude
Pe trotuarul pustiit.
*
Frunzele-si fosnesc arama,
Frinte-n freamat nemilos,
Dezgolind negre nervure
Pe fundalul ud, sticlos.
*
Rapaind in raiduri repezi,
Stropii s-au dezlantuit,
Venind valuri dupa valuri
Din vazduhu-nvinetit.
*
Aprig traznet tuna-n cerul
Greu de apa si de nori,
Bubuit ca de timpane-n
Corul ploii de viori.
*
Umbra prelunga-i pluteste
Pe peretii uzi si goi,
Rupt de-amor pe dinauntru
Iar pe-afara de puhoi.
*
Prin balti si pe frunze moarte,
Pasii alene il plimb,
O furtuna-i arde pieptul,
Alta il ingheata-n schimb.
*
Suflet mort in trup cu viata,
Nu mai poti dureri s-aduni,
S-acum plingi si plinge cerul,
Lacrimi tu, si el furtuni.
***
Amurg
Amurg de vis, al soarelui altar,
Din cer cobori pe riuri de clestar,
Cu aur si rubine, mindru crai,
Iar ochilor uimiti in dar le dai,
Bolti de margaritar.
*
Amurg zglobiu, neprihanit amurg,
Larma si ris aduci la noi in burg.
Argintul viu din case-l scoti la riu
Si se stropesc si-s toti uzi pina-n briu,
In apele ce curg.
*
Amurg de foc, incandescent tangou,
Vapai aprinzi in noi ca un ecou
Si negre umbre prin colturi intinzi,
Ca-n dar sa dai perechilor ce prinzi,
Navalnicul cadou.
*
Amurg cu flori, inmiresmat amant,
Impurpuri seara, tandru si pedant.
C-o boare delicata ca un fum,
O-nvalui si-o seduci cu-al tau parfum,
De amorez charmant.
*
Amurg prea scurt, ce vietile ne iei,
Te furisezi abil prin flori de tei,
Cu albe diademe sa-ncununi
Frunti dragi si obosite de batrini,
In parcuri, pe alei.
*
Amurg prelung, insingerat, temut,
Tu umbrele slutesti cu-al tau sarut.
Frumos, trufas dar niciodat’ spasit,
Pe veci vei fi al zilelor sfirsit
Si-al noptii inceput.
***
Tablou cu perne moi
Nebarbierit, cu parul vraiste,
sta-n fata foii-ncremenit.
Ochii il dor, iar pieptu-i arde,
dorinta creste-n el mocnit.
*
Pe-o canapea linga fereastra,
in arcuiri si perne moi,
tentatiei fara pudoare,
suvite-i cad pe sinii goi.
*
Nervos, carbunele-l framinta,
asuda, scrisneste din dinti,
termina-o sticla si ia alta,
pare nebun, iesit din minti.
*
Ochii lui aprigi, ca de vultur,
si-i repezii asupra ei,
sa-i prinda formele rotunde,
cioplite-n marmora, de Zei.
*
Ea, voluptuasa unduire,
privind la el, provocatoare,
l-a-nvaluit pe nesimtite,
cu-n farmec ce pe el il doare.
*
Cu miscari repezi, sacadate,
pe coala alba-ntruchipa,
obscena muzei relaxare,
ce-n perne moi se afunda.
*
Si rupse foaie dupa foaie,
de munca lui nemultumit,
caci doar un gind i-ardea in vine,
un gind salbatec, ne-mblinzit.
*
In van se-mpotrivii artistul
si-a lui launtrica sclipire,
el n-avea cum sa mai astepte,
ca firea sa-i revina-n fire.
*
In graba hainele-si arunca
si-n patimi se-ntrupara goi,
pe inserat, artist si muza,
intr-un tablou cu perne moi.
Toronto ON
|
