Valori tradiționale în arta contemporană - Sculpturul Dinu Rădulescu
Vara aceasta, între 26-29 August, 2018, organizez și conduc (ca “General Chair”) Congresul ARA (Academia Româno-Americană de Arte și Științe) la Universitatea Tehnică “Gh. Asachi”, Iași, România. (http://ara42congress.tuiasi.ro/) La Congresul de anul acesta, ca și la Congresul ARA 41 de anul trecut de la Sinaia http://main.ara-as.org/2017-congress/ și https://ileanacostea.wixsite.com/mymainsite/ara-41-exhibitions, vom avea și expoziții de artă și de carte, în plus una de arhitectură (a lucrărilor studenților din grupul profesorului Daniel Vișan din Iași). Și cu această ocazie l-am invitat să participe la expoziția de artă și pe sculptorul român, care locuiește la București, Dinu Rădulescu.
Dinu mi-a fost coleg de clasă la liceul Spiru Haret, dar motivul invitației la ARA 42 nu este acesta. Intr-o prezentare la televiziunea română a expoziției “Ecvestra” a lui Dinu Rădulescu în 2012 la Librăria Cărturești, București, criticul de artă Adriana Crainic Botez spune despre artist că “este unul dintre cei mai buni sculptori de la noi. Este unul din artiștii de elită. Este un plastician care stăpânește problemele cele mai complicate ale sculpturii și mai mult decât atât este un om de cultură.” (https://www.youtube.com/watch?v=-XkwdcryI-k) Și ce se potrivește mai bine pentru o Academie ca ARA decât prezența creațiilor unui artist-om de cultură în expoziția congresului ?!
Dinu Rădulescu se distinge printre artiști prin diverse trăsături pe care nu mulți dintre colegii lui de breaslă le au: o vastă cultură, o capacitate de a articula ce simte și gândește, și “discreția este curajul acestuia” (Andrei Pleșu, 1989). Artistul are capacitatea să analizeze, atât piesele lui cât și arta în general, și asta a culminat cu teza lui de doctorat Conceptul de formă în sculptura modernă, apărută la Editura Pleiada, 2005.
Simțul estetic, energia și pasiunea lui Dinu le-am admirat de foarte aproape când a venit invitat de mine la congresul ARA 17 pe care l-am organizat în 1992, în zona Los Angelesului la facultatea la care predau “de o viata” (36 + ani), California State University, Northridge (CSUN). Dinu a participat cu câteva sculpturi mici de bronz și desene care au fost mult apreciate. Dar contribuția lui cea mai importantă la acel congres a fost că el a montat cele două expoziții de artă la CSUN, cu lucrări de artiști români din California și Europa. Prin felul în care a ales ce și cum să aranjeze operele de artă Dinu a reușit să creeze două săli de expoziție de adevărată calitate muzeistică.
Ca artist Dinu a creat în două direcții importante, sculptură (în principal) și desen. Este deci considerat sculptor și grafician. Expzoția lui Dinu de la Simeza (2008) a fost specială prin faptul că i-a prezentat artistului cele două moduri diferite de exprimare. Pornind de la schițele de dimensiuni mici necesare pentru înțelegerea volumelor înainte de a porni la sculptat, Dinu are și multe desene de dimensiuni mai mari, demne de apreciat ca grafică în sine. Desenele sale reflectă aceeași înțelegere a anatomiei corpului uman și a cailor, și sunt la fel de expresive și dinamice ca și piesele lui tridimensionale. Reprezentările sale "nu sunt realiste, ci mai degrabă interpretări artistice știintifice”, (și) „au un dinamism interior dramatic, ... sugerând ... esența vieții (și) condiția umană" (Luiza Barcan, 2014). Găsim la Dinu o “expresivitate controlată intelectual” spune criticul de artă Maria Magdalena Crișan (2008).
Artistul a rămas conescvent în întreaga lui operă (care acoperă mai bine de 40 ani) unor subiecte clasice: corpul uman, portrete tridimensionale, cai, călăreți, muzicieni. Are un stil delicat și puternic în același timp, și cu o netă amprentă personală ce face ca orice creație a sa, fie ea tri-dimensională sau bidimensională, să fie imediat recunoscută ca fiind de mâna lui. Acest lucru se întâlnește doar la marii artiști, ca Giacometti, Henry Moore, de exemplu.
http://patzeltart.ro/v/radulescu+dinu/album+despre+dinu+radulescu/ - Album despre Dinu Rădulescu în Colecția Patzelt.
În sculptura lui Dinu Rădulescu găsim o întreagă gamă de materiale, tehnici, și dimensiuni: de la piese cioplite prin taietură directă sau piese turnate, piese din piatră, marmură, lemn sau bronz, sau modelate în ghips, de la sculpturi de mici dimensiuni până la cele de scară monumentală.
Iată parte din ce a spus Cornel Radu Constantinescu în articolul din noiembrie 1998 cu ocazia expoziției lui Dinu de la Galeria de Artă “Orizont”: “Acest sculptor al nuanței, al interiorității umane, poematic în numeroasele sale ecvestre, transfigurand ca stare afectivă, bucuria victoriei și tristețea înfrângerii, vertijul, galopul, mișcarea fără sfârșit ca formă de expansiune a materiei, se apleacă mai nou și asupra cioplirii marmurei, a efortului fizic, îndelungat, ce schimbă respirația, ritmul biologic al creației sale, ba chiar și, inevitabil habitudinile stilistice. Dinu Rădulescu în cele trei lucrări masive de marmură închipuie, cu nu știu ce ținută princiară, războinicul înfrânt, centaurul îngenuncheat, închis tensionat în robustețea blocului de piatră, animat de detalii anatomice cu ambiguități de logică realist-constructivă și de perspective spațiale (părând doar reliefuri înalte ori “desen” pe volum). … El cioplește cu vizibilă fervoare, dar și cu acea dispoziție nativă a modelajului ce mângâie tandru materia. Dalta se comportă vibrant asemeni mâinii.”
Documentându-mă despre arta lui Dinu Rădulescu am descoperit că are o prezență bogată pe Internet, cu diverse pagini de Web care ii prezintă piesele, cu multe articole de diverse persoane cunoscute în lumea de cultură românească (de exemplu scriitorii Andrei Pleșu, Bedros Horasangian și criticii de artă Cornel Radu Constantinescu, Maria Magdalena Crișan), e bogat prezentat pe blogul Artindex - Revista de Artă Românească a lui Mihai Constantin, și apare în enciclopediile / dicționarele sculptorilor publicate în România și în câteva emisiuni de televiziune.
În 2012 Rădulescu a fost invitat la Telecultura să vorbească despre “Cum se naște o sculptură”. Imaginile au fost filmate în decurs de un an și prezintă parcursul unei sculpturi tăiate în piatră. Este vorba despre tema “Convertirii lui Saul”, devenit ulterior Apostolul Pavel. (https://www.youtube.com/watch?v=0wZLZWoIlho) Sculptorul explică procesul lent și complicat, care începe cu alegerea bucății de piatră (culoare, mărime, formă, proporții), care “speri să se potrivească cu ce ai tu în cap”. Urmează nedumerirea artistului despre cum va face sculptura, și apoi prima fază a cioplitului cu forme mari, după numeroase schițe din diferite unghiuri, pentru a stabili volumele principale. Mi-a fost dat să văd cum se naște una din lucrările masive ale lui Dinu, din marmură albă, comandată de orașul Plouescat, pe când l-am vizitat în timpul uneia dintre cele câteva stagiuni ale sale de “Artist în Rezidență” în Bretania (1996).
În interviul de la televiziune (2012) Dinu conclude că motivul pentru care cel ce se apucă de această artă grea, sculptura prin cioplire, nu se lasă, deși finalizarea unei opere poate dura ani întregi, este pasiunea. Evident asta este ceea ce îl face pe Dinu Rădulescu să continue să sculpteze. În lucrările lui artistul abordează subiecte clasice dar la el este vorba de fapt de o modernitate întoarsă spre valori tradiționale. Dinu Rădulescu este un artist contemporan excepțional, care merită vizibilitate și recunoaștere.
© Autoarea reţine drepturile de copyright pentru textul din acest material.
|
de Ileana Costea 7/12/2018 |
Contact: |
|
|
