Cu Mircea Lacatus despre arta
(Mircea Lacatus/nascut i stabilit din 1990 la Viena; nascut in 1962 Gherla)
G.G . Dragă Mircea, privind lucrările tale, mă întrebam de unde te inspiri si care este exlibrisul tău ca si artist născut într-o tară si trăind în alta?
M.L Nu e usor să răspund la întrebarea ta mai cu seamă că ea incumbă ca să spun asa, mai multe răspunsuri; am să încep prin a-ti spune că eu nu caut cu orice pret ideile ci ele mă găsesc pe mine când nu mă astept sau când mă astept mai putin si dacă am la îndemăna un creion să le notez e bine; dacă nu le salvez le pierd, le uit definitive; o idee îti vine o singură dată si oricât te-ai strădui să ti-o reamintesti, să o invoci, ea nu va mai apărea întocmai.E la fel ca în poezie, dacă nu ti-ai notat versul care ti-a trecut prin minte e dus; îti amintesti doar cât de frumos a fost dar nu-ti amintesti niciun cuvânt si atunci esti si trist esti si netrist /trist pentru ca ti-a scăpat frumusetea printre degete si netrist pentru că ai aflat încă odată ca ea există si nu-ti rămâne decât sâ te pregătesti pentru o altă străfulgerare... să te primenesti si să te faci atrăgător ca o capcană pentru păsări/ ideile sunt ca fluturii, se asează în locurile curate si pe florile parfumate dar tot ce am spus aici desigur nu e valabil fără o educatie artistică fără o cultură teminică fără o viată duhovnicească ;
si da, m-am născut într-o tară si trăiesc în alta, rădăcinile mele sunt în România dar de florile si de fructele mele se bucură toată lumea/ dacă-mi dai voie să vorbesc ca un pom.
G.G Când ai stiut că arta este drumul pe care o să-l urmezi; că este cea care te reprezintă si care te identificăiîntr-o societate?
M.L Pe la opt ori nouă ani desenam cu frenezie, ca un posedat, pe cărti, caiete, bănci ziduri ori garduri si ca să scape de un "dăunator" ca mine, m-au dat la liceul de artă; acolo mi-au pus în fată hârtia de desen, pânza pentru culoare, mi-au dat lutul si mai târziu piatra si-au scăpat de mine/ m-au îmblânzit; de atunci am stiut ce voi face toată viata; de la zece ani când am întâlnit primii profesori de artă mi-am dat seama că sunt oamenii din lumea pe care mi-o doresc; e un miracol că sunt artist si nu pot sa fiu destul de recunoscător zeilor că m-au hărăzit cu atâta bucurie; să-ti spun un proverb, cred Indian, care mie imi place teribil si care desigur pe multi îi va nemultumi: dumnezeu îi respectă si ia aminte de oamenii harnici, dar pe artisti îi iubeste! Zâmbesc/
G.G Cum a fost primită arta ta în Viena? Ai întâmpinat greutăti?
M.L Nu a fost usor; plecasem din tară dintr-un sistem socialist/ aveam tot felul de apucături si convingeri specifice imediat dupa absolvirea academiei. Fusesem un student bun aveam încredere în mine si credeam în valorile capitalismului credeam în libertatea lui si eram convins că în scurt timp îl voi pune la picioarele mele; ei bine, nu a fost asa. Aici trebuie să te zbati singur, să dai din coate cât poti, să înoti împotriva curentului; nimeni nu te ia pe palme si te aduce în fată, asa cum fusesem luat în tară si cum credeam că va fi si în vest; cine e puternic si tenace si ambitios învinge.
G.G Isi păstrează cultura românească amprenta în lucrările tale? Te regăsesti uneori, privind o lucrare de-a ta, exclamand “evrika”?
M.L Cred că da...sunt născut si crescut în cultura româneasca, în spatiul orthodox; am deopotrivă în sânge aurul bizantin prin credintă si cumpătarea catolică prin cultură, prin educatie pe cât sunt de estic pe atât sunt de vestic si când spun est vorbesc de îndepărtatele indii; când spun vest spun de renastere si reformă, de baroc si tot ce a urmat dupa el; până la Klimt Klee, Brâncusi si Celibidache; iată că pe cei doi români i-am trecut la cei din vest si nu întâmplător, si da, sculptura mea mă împinge mai aproape de divinitate, mă face prieten cu Dumnezeu pentru că a fi sculptor este a fi pe jumătate sacerdot de unde si nevoia de poezie la sculptori .
G.G Stiu că anul trecut, în vara lui 2011, ai fost plecat în India. Poti detalia câte ceva despre plecarea ta înspre “Indii” si mai ales despre sederea ta acolo?
M.L Da, am avut bucuria să petrec o lună de zile în India în Partapur/Rajastan unde am fost invitat la un simpozion de sculptură /land art/de fapt aveam sentimentul că mă întorceam acasă într-o tară în care strămosii mei au trăit cu milenii în urmă; dar nu a fost asa; m-am simtit ca acasă, asa cum m-am simtit în Japonia, în Israel, în Franta sau Statele Unite; un artist e universal/ unde e lumină si culoare, unde sunt vestigii arhitectonice, unde sunt oameni si istorie si mai presus de toate unde e Dumnezeu, acolo se simte si un artist acasă la el; India e fascinantă, desigur, cultura ei te copleseste, oamenii te cuceresc iar culoarea te face robul ei/ am ales sa lucrez în bambus, un material pe care mi-l doream demult; am stat la marginea pădurii, singur, într-o colibă fără hrană si-am lucrat acolo de la răsărit până la apus. Acolo, în îndepărtata indie, în lumea serpilor veninosi si a păunilor sălbatici m-am simtit mai aproape de Dumnezeu ca niciodată; dar nu un Dumnezeu abstract, ci unul întrupat, răstignit si înviat
G.G Ce crede Mircea Lacatus despre orientarea artistică din secolul 21, recunoscut ca si secol dedicat înaltei tehnologii?
M.L Este riscant să te hazardezi si să spui acum ce este arta în secolul 21 si cine sunt adevaratii artisti/ când am în mână un telefon digital si mă minunez de frumusetea lui ca si obiect si mai ales de ce proprietăti are, mă gândesc că adevaratii artisti ai vremii sunt cei care sunt în stare să conceapă si să producă asemenea lucruri; eu mă simt deodată un om rămas în timp, un anacronic caraghios, încăpătânat să fac cu mâinile mele obiecte pe care tot mai putini oameni sunt dispusi să si le asume ori să si le dorească ...si totusi îmi spun si mă consolez cu ideea că un desen făcut de mâna unui copil spune mai mult despre Dumnezeu si despre vesnicie decât orice computer si orice tehnologie avansată pentru că la urma urmelor rostul nostru pe pământ nu este să căutăm să ajungem la Dumnezeu prin
tehnologie ci să-l aducem pe Dumnezeu între noi prin dragoste.
G.G Care sunt planurile artistului Mircea Lacatus pentru viitorul apropiat?
M.L Din ianuarie viitor, sunt invitat să predau sculptura si desenul la o Universitate din Statele Unite; cu alte cuvinte încep să-mi fac bagajul si să mă pregătesc sufleteste pentu o despărtire mai îndelungată de bătrâna si splendida Europă
(interviu realizat de Gina Goia si Mircea Lacatus/, via Internet )
|
Gina Goia 7/4/2018 |
Contact: |
|
|
