Ziua Canadei
Iubesc vara si iubesc tot ce tine de ea. Unul dintre motive poate fi acela ca sunt nascuta vara, nu stiu… dar vara parca si tristetile imi par mai luminoase si aerul parca este incarcat de o lumina visatoare si magica iar lumea pare o idée mai relaxata, mai calma, mai dispusa la concesii. Tot relaxati, voiosi si bucurosi am fost, noi, cetatenii romanii-canadieni, sau de alte nationalitati, duminica 1 iulie, o zi in care sute de oameni, de la bebelusi, pana la oameni cu varste apropiate de un secol, au iesit pe strazile din North Vancouver, inca de dimineata, pentru a petrece impreuna- Ziua Canadei.
Fara a fi o parada supersofisticata, a fost o parada a oamenilor simpli, dar sinceri, a oamenilor ce iubesc aceasta tara si au vrut sa-si exprime bucuria, a oamenilor ce au incredere in viitor, a celor care prin gesturi marunte de amabilitate, cu bunavointa, cu zambete prietenesti, au reusit sa aduca multa caldura, fericire si culoare acestei zile.
Asadar, timp de aproape doua ore, am impletit din fuiorul inimii cele mai diverse trairi sufletesti. Incredere si sigurata odata cu parada politistilor, a pompierilor, a primarului si a altor autoritati. Admiratie si respect pentru batranii veterani ce au trecut prin razboaie si isi poarta cu demnitate, cu mandrie, decoratiile pe piept, de compansiune pentru handicapatii care nu cer mila ci s-au impacat cu destinul, ce au puterea si curajul de a-si trai viata in normalitate. Sportivii, plini de energie, increzatorii in ei, in talentul lor, cu miscarile agile si sigure, antrenati prin munca asidua in salile sportive, sunt cei care peste ceva vreme ii vom putem aplaudam ca viitorii campioni ai Canadei, si de ce nu mondiali.
Si copilasii? ce sa zic? Copilaria este un taram magic, este singurul moment al vietii in care totul este trait cu maxima intensitate. Asadar, cu entuziasm, cu bucuria si veselia lor molipsitoare ne-a cucerit si pe noi, adultii, ce am retrait alaturi de ei visele copilariei noastre. Baloanele multicolore ce pluteau in aer, mascotele, dulciurile primite in dar, muzica si dansul celor tineri, pistoalele cu apa ce-i racoreau, steguletele cu frunza de artar fluturand in manute, glasurile lor inocente care strigau impreuna cu parintii: Happy Canada Day, toate acestea le vor ramane intiparite in mintea lor “for ever”.
Ei vor fi viitorii cetateni fericiti ai acestei tari minunate. Ei vor fi viitorii patriotii cei ce-si vor apara cu credinta si convingere si pamantul si neamul.
In apropierea amiezei spectacolul strazii s-a incheiat nu inainte de aparitia “ingerilor sanatatii” cei ce au strans resturile, au facut ordine, iar orasul si-a reluat viata cea de zi cu zi. Eu sunt si cetatean canadiat. Aici am casa, aici am familia, aici am visele pentru viitor. In Romania, e adevarat, nu mai nici casa, nici prieteni prea multi, nici rude foarte apropiate, dar acolo am aceea parte a sufletului care nu a plecat niciodata. Dar egalitatea in drepturi, demnitatea, recunoasterea valorilor, modul de coabitare intre atatea natii, respectul pentru cel de langa tine, siguranta si pacea, linistea, frumusetea naturii, sunt doar cateva dintre motivele pentru care eu iubesc aceasta tara, iubesc acest popor. Parada s-a terminat. Am plecat spre casa incarcata de o energie spirituala, revigorata, relaxata. Toate gandurile ar trebui sa respire liniste, calm si armonie dar….. nu-i asa, pentru ca in gandurile mele staruie o intrebare: oare Domnul imi va mai da zile sa ma pot bucur si in viitor de aceste clipe? Caci ce este viata, decat o oprire atat de scurta, in primavara copilariei, arsita tineretii si melancolia toamnei cand ziua de maine, atarna, uneori de un fir de paianjen.
Ei bine, dar sarbatoarea nu s-a terminat odata cu plecarea mea acasa ci a continuat prin parcuri sau alte locatii, iar odata cu venirea noptii, in jurul orei 22.30, focurile de artificii lansate de pe ocean au luminat cerul deasupra orasului Vancouver, timp de aproximativ 20 de minute, spre incantarea miilor de oameni prezenti ce s-au bucurat de acest spectacol, semn ca frumoasa zi de 1 iulie, Ziua Canadei, s-a incheiat cu bucurie, veselie si ganduri frumoase.
Toti membrii familiei mele iubim si cinstim din suflet tara noastră de adoptie, si acest nobil sentiment incape bine in inima noastra alaturi de dragostea ce o purtam si tarii natale. Asadar, pentru tot ceea ce gandesc, pentru tot ceea ce simt, pentru tot ceea ce admir, pentru tot ceea ce primim, noi, “adoptatii”, acestei tari nu pot sa spun decat:
Multumesc Canada!! Happy Canada Day!
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver, iulie 2018
|
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver 7/2/2018 |
Contact: |
|
|
