Curiculum Vitae
Când mama mă smulse gata cioplit
dintr-o coastă a unei întâmplări memorabile,
țipătul albastru al cerurilor
a săgetat veacul,
înțepenindu-se într-un tunet
până ce s-a înăsprit teroarea întrebării
în boțul acela de fericire disperată,
în bucata de neodihnă vremelnicind prin
codrii uimirilor,
pentru ca să devin apoi un veșnic aspirant
la gloria vidului din haos și la
veșnicia dintre două clipe,
un pasionat colecționar de himere
care sărută cu voluptate buzele
mileniului,
un pelerin prăfuit, amăgit de toate punctele cardinale,
rătăcind prin labirintul
frunzei tremurătoare de plop,
o pradă ușoară pentru șarpele
cu solzi de argint,
care mă ispitește cu mărul de aur
al curiozității,
un lunatic care zugrăvește cerul
cu azur,
un zugrav care văruiește fiecare secundă
cu altă culoare,
un constructor de piramide
prin deșertul deziluziilor...
INIMĂ
Inimă, tu,
miracol şi magie,
paznic non –stop la cea mai primejdioasă
frontieră,
fereastră deschisă spre infinitul uitării,
hieroglifă a textului vrăjit,
înstelat şi visat,
delta a fluviului misterios al vieţii,
curgând spre nordul năzuinţei,
străjuit de două maluri,
unul, al suspinului,
şi altul, al sublimului.
inimăroşie, albastră şi violetă,
de unde ai atâta anduranţă?
de unde, atâta tenacitate
de a fi numai mişcare
până la definitive
înserare?
POEMELE EMINESCULUI
Poemele sale,
firimituri de la ospățul divin,
lacrimi din candela de sub icoana
făgăduinței,
scântei nepieitoare dintr-un foc sacru,
marșuri forțate spre ținuturi iluzorii
și spre sine însuși,
picături din agheazma nemuririi,
fărâme din granitul marilor taine,
incursiuni dincolo de punctul- limită
al imposibilului,
răni bandajate cu spinii din
coroana lui Iisus,
vampiri impenitenți sorbindu-i sângele
vivifiant,
vulturi pleșuvi sfârtecându-i fără milă
ficatul,
lupi hămesiți înfigâdu-și colții
în carnea trupului său,
apa vie care l-a ales și l-a recuperat
dintre morți,
pentru a grădinări veacurile,
ce urmează...
DE N-AI FI FOST...
De n-ai fi fost ceea ce ești,
n-ai fi bandajat fiecare frunză căzută,
n-ai fi vegheat la păstrarea echilibrului
dintre fragilitatea și uimitoarea rezistență
a firului de iarbă,
nu ți-ai fi facut cetate inexpugnabilă
într-o coajă de cuvânt,
nu te-ai fi încumetat să călătoresti
prin pustiul sufletelor rănite,
n-ai fi făcut salturi mortale
peste lăcomoasa gură a iadului,
n-ai fi escaladat atâția munți
de gheață,
nu ți-ai fi transformat coșmarurile
într-un modus vivendi,
n-ai fi sondat sinele tău
pentru a descoperi păcate ancestrale,
n-ai fi tăiat în aisbergul scârbei
atâtea labirinturi cu sensuri
suprapuse,
n-ai fi fost învingător la spartachiada
culegătorilor de stele,
a scrutătorilor de zări
și a vânătorilor de tristeți...
|
Mihai Merticaru 6/29/2018 |
Contact: |
|
|
