National Geographic in 1934 - 50 de pagini dedicat Romaniei
Acum optzeci si patru de ani de ani, National Geographic Magazine, SUA a dedicat doua numere ţării noastre-"România vrăjită"
Văzută ca o perlă a Europei de Est, România este o tara plină de culori, cu minunate obiceiuri străbune, cu ospitalitate rar intalnită si un Bucuresti ce "aduce un pic si cu New York". Descrierea trezeşte nostalgie, zâmbet, dar si o oarecare tristeţe...
>
Cele două numere National Geographic de peste 120 de pagini, pline de fotografii preponderent alb-negru, publicitate la vechi masini Plymouth, frigidere General Electric sau predecesorii "conversilor", Keds, au ca main story Romania.
>
O Românie cu Basarabia lipită de "patria muma", o Romanie pitorească plina de folclor si oameni ospitalieri, dar si de nelipsitii ţigani, mai mult sau mai putin nomazi, pripăsiti pe meleagurile noastre. Se pare ca in acea perioadă, National Geographic scria articole mult mai ample decât in prezent, cu multe fotografii, acoperind atât partile importante din istoria unui popor, cât si geografia sa, ca şi observatii la nivel personal, dar si obiectiv despre oameni, târguri, sate,cladiri si obiceiuri.
In 1934, o echipă National Geographic incearca sa ajunga, intr-o masina ce acum este considerata in mod clar "de epoca", in orasul Sibiu. Era dimineata, praful de sub roti se ridica inalt in timp ce, alene, taranii romani isi manau vitele la pascut. Nu a durat insa mult pana cand masina temerarilor americani s-a impotmolit intr-una din gropile ce inca ne fac faimoşi in Europa si in prezent.
Chiar si cu ajutorul mai multor trecători, nu au putut despotmoli masina asa ca au trebuit sa inopteze in ea, sub ochii curiosi ai trecatorilor si ai cainilor ce nu pareau prea incantati de prezenta straina. A doua zi insa, cu ajutorul unei duzini de oameni si a unei pereche de cai, au reusit sa scoata autovehiculul din şant si sa porneasca la drum, nu inainte de a fi "omeniti" de romani cu cateva felii de pâine si miere, mana cerească, pentru ei.
>
Asa incepe articolul de peste 50 de pagini dedicat Romaniei, in anul 1934. Un inceput care, probabil, s-ar potrivi si in prezent, daca ai incerca sa treci prin anumite catune pierdute de lume, de printre dealuri, unde strazile nu au auzit de pavaj si unde taranul roman inca mana caruta cu boi pe poteci de padure.
Echipa National Geographic avea sa petreaca mai multe luni in Romania, pentru a observa cat mai multe lucruri relevante despre tara.
Autorii articolului remarcă inca din prima pagina influentele culturale ale tuturor cotropitorilor ce au invadat, cu sau fără succes, tara noastra de-a lungul secolelor - romanii, hunii, tatarii, turcii - care si-au lasat marca asupra poporului.
Bucurestiul acelor vremuri era parcă rupt complet de restul tarii, remarca autorii articolului. "Desi Paris poate reprezenta Franta, Bucurestiul nu prea se potriveste cu restul Romaniei. Aceasta capitala nu are aproape nimic in comun cu restul tarii. Este un oraş vesel, cosmopolit, deseori numit din Balcani". Arcul de Triumf era deja inalţat, construit cu ocazia încoronarii Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.
>
"Strazile orasului sunt aglomerate cu femei frumoase si imbracate cu gust, ofiterii de politie stralucesc in uniformele lor iar strainii contrasteaza uneori cu tiganii jerpeliti si taranii romani imbracati in portul lor traditional. Restaurantele si cafenelele, aproape tot timpul pline, răsună pană in stradă de dialoguri politice si bârfe", noteaza National Geographic 1934.
La fel ca schimbarea gărzii din Paris, care are loc si in prezent, aveau loc si in Bucurestiul acelei vremi parade militare regale, deschiderea Parlamentului de catre rege si o defilare demna de orice basm de Petre Ispirescu - caleaşca regala, cu sase cai albi, strabateau strazile orasului sub privirile uimite ale trecatorilor.
"Iarna ni s-a parut amuzant să inchiriem o sanie cu zurgalai mânată de cai si condusa de un birjar cu o caciula mare de blana si mantie de catifea. Inca mai sunt cativa birjari ce trăiesc in Bucuresti si care se numesc Scopiţi, acum aproape pe cale de disparitie. Barbatilor li se permitea să se casatoreasca, dar la nasterea primului lor copil, acesta este sterilizat".
In acele vremuri George Enescu încânta inca Romania cu rapsodiile sale (el a decedat in 1955 - n.r.) si era asteptat "cu casa inchisă" si la Bucuresti. Per total, muzica buna strabatea strazile Capitalei tarii. "Am ascultat un dans fascinant al tiganilor, compus de un muzician roman foarte popular si care poate rivaliza cu oricare din lume. Il cheama Enescu, compozitor si violonist ce este asteptat in multe orase din Europa si America, dar nu cu mai multa iubire decat in tara natala. El ii incanta pe bucuresteni cu concertele sale in fiecare an", noteaza National Geographic.
Pe malul Dâmbovitei se intindea in perioada interbelica o piata mare unde comerciantii, ambulanti sau ce inchiriau magazine, insurau marfurile. Pentru ca multi nu stiau sa citeasca, multe magazine aveau atarnate placi cu produsele ce puteau fi gasite si cumparate inauntru.
In jurul Bucurestiului, terenurile semanau cu cele din Kansas, de unde venea echipa National Geographic. Romania era una dintre putinele tari din Europa unde taranii purtau in mod curent haine populare. "Taranii romani sunt intotdeauna extrem de placuti. Tot timpul politicosi, veseli, muncesc mult desi deseori ineficient. Muncesc mult in padure si pe campii, pe ogoare, dar intr-o maniera primitiva, folosind uneltele strămosilor lor", noteaza National Geographic, editia SUA din 1934.
"In Predeal, unde am stat la o mica vila, am fost impresionati de modul de a spala al romanilor. Aruncau hainele intr-un cazan mare unde duceau apa aproape de clocot, apoi le scoteau si le frecau de lemne speciale. Desi spălate rudimentar, hainele au iesit cum nu se poate de albe si curate. Apoi, cu un fier incalzit cu carbuni, le-au calcat si au iesit mai bine chiar decat cu aparatele electrice de care gospodinele din America sunt atat de dependente".
Din punct de vedere politic, dupa Primul Razboi Mondial, Romania a ales, precum majoritatea ţărilor din regiunea "partea de Est".
Marii proprietari au fost expropriati si hectare intregi au fost date taranilor pe bani putini. Rezultatul a fost ca acestora din urma le-a fost data mai multa putere ca niciodata. Marilor proprietari le-au fost oferite obligatiuni in schimbul terenurilor insa dupa 1926 moneda nationala s-a depreciat puternic, asa ca acestea nu mai valorau aproape nimic la acea data.
Taberele de tigani
In acele vremuri, tiganii inălţau multe tabere in Delta Dunarii. "De departe, tiganii pot parea un popor nomad romantic, placut. De aproape insă, cand ii vezi murdari, mizerabili si imbracati in carpe rupte, realizezi cat de departe este realitatea de mistic. Insa muzica lor este minunată. La aproape orice colt de strada poti intalni cate unul care este gata să-ţi cante melodii din vioară, pentru cativa lei".
>
"Iarna mi-era milă de copiii tigani care, pe jumatate goi, cerseau la un colt de strada. M-am lecuit insa repede, dupa ce i-am vazut pe doi dintre ei râzând fericiti si zdrăngănind buzunarele pline de bani". Unele lucruri, se pare, nu se schimba nici cu trecerea deceniilor.
Constanţa, cel mai mare port al tarii, pastra inca urme ale ocupatiei turce, mai ales in hainele unora dintre muncitorii de acolo. "Romania este una dintre tarile cu cea mai ridicata productie de petrol din lume, fiind intrecută in 1932 doar de SUA, Uniunea Sovietica si Venezuela. Mii de barili de petrol sunt incarcati si trimisi spre export din Constanta, Galati si Braila", nota National Geographic. Din păcate, in 1934. Principalele piete de desfacere pentru petrol erau Turcia, Egipt, porturile Mediteraneene dar si din Europa de Vest. Din Constanta se livrau si cantităţi mari de grâne.
Inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial,Balcic facea parte, de asemenea, din Romania. Acolo Regina Maria "a construit un superb palat de vara ale carei gradini sunt minunea coastei de est. Ne-a placut si Eforia, o statiune relativ primitiva dar unde am putut face baie in Marea Neagra, uitandu-ne la infinit la culorile in schimbare ale apei".
La Valcov, autorii Naţional Geographic au fost incântaţi să descopere "un pamânt mai rusesc decât in Rusia".
"Valcov este ca o mica Veneţie, canale de apa strabatand orasul pe toata lungimea lui. Pescarii pleaca la rasarit si se intorc la apus cu barcile pline de pesti. Pe sezon sunt prinse circa 18.000 de kilograme de peste, dintre care circa 5.000 kg sunt sturioni care ofera caviar valoros. La New York, pretul pentru micile ouă negre este foarte ridicat. Acesta era locul cel mai bogat in caviar din Rusia, până când Basarabia a devenit parte componentă a Romaniei in 1918", subliniază autorii articolului.
Transilvania interbelică
"Odata ce am intrat in cateva orase din Transilvania, diferentele au devenit clare deoarece aceasta provincie, candva parte din Ungaria, a decis sa devina parte din Romania dupa razboi. Se pot vedea costume unguresti si saxone purtate de barbaţi inalti cu trăsaturi maghiare. Deseori arhitectura este diferita de restul Romaniei, casele avand o alura germanica. Peste tot, semnele sunt in trei limbi - româna, germană si ungureste".
Autorii articolului descriu, in cuvinte de lauda, Brasovul si a sa Biserică Neagră plina de carpete turcesti rare, dar si Sibiul (Hermannstadt) cu cladiri frumoase, muzee si biblioteci care atrag multi oameni de cultura si Sighisoara, "adevarata bijuterie, fortareata medievala pastrata aproape intacta de-a lungul timpului".
"Ar fi un pacat sa mergi in Romania cu trenul. Daca mergi cu automobilul, desi s-ar putea sa ai probleme cu strazile si indicatoarele, te poti bucura de privelisti minunate si, de asemenea, de ospitalitatea oamenilor. Si este grozav să guşti, să te înfrupţi din minunatele feluri culinare tradiţionale
Mergând cu masina prin Transilvania, autorii National Geographic au aflat reminiscenţe (intre timp disparute) ale tribului Turanian, trib invăluit in mister. Se presupune ca acestia ar fi facut parte din armatele cotropitorului Attila, ale carui hoarde se retrageau în est."Casele acestora sunt construite din buşteni si portile din lemn aduc in mod clar aminte de civilizatiile asiatice. Ne-a fost greu sa ne descurcam in aceasta zona pentru ca multi nu vorbeau nici română nici engleza".
In calatoria lor spre Moldova, echipa National Geographic a nimerit intr-un catun "de patru-cinci case" unde se sarbatorea o nunta.
"Erau atat de curati, fericiti şi fara nicio grija, incat problemele financiare si Marea Depresiune (terminata in 1933 - n.r.) pare să fie la milioane de mile distanţă. Erau aratosi in hainele lor populare, de sărbatoare, cele mai frumoase pe care le-am vazut in România".
Autorii remarca si croiala hainelor, a broderiilor si subliniaza ca "intreaga lume" cunoaste maiestria romanilor in cusatura, croiala sau pictura populara. In acea vreme, haine croite in lungile ierni se vindeau la preturi mari peste tot in lume. "Olaritul este la fel de primitiv dar si minunat ca cel al nativilor indieni din America".
>
Moldova si minunile sale (inca) ascunse Europei
Segmentul din articolul publicat in 1934 privitor la regiunea de nord-est a Romaniei se potriveste foarte bine si in 2012. O serie de intrebari retorice ar trebui, probabil, sa dea de gandit Ministerului Turismului.
>
"Dar ce stie lumea despre bogatia bogatiilor arhitecturale si artistice din Romania - manastirile medievale, fortificate? De ce nu vin turistii aici sa se bucure de frumusetile monumentelor bizantine, asa cum se duc sa vada moscheile din Istanbul, de exemplu? De ce atat de putini oameni au vizitat si au povestit despre manastirile ce inglobeaza atata istorie si legenda? Simt ca insusi poporul roman este putin constient de valorile pe care le are in Moldova, de mănăstirile ce salaşluiesc acolo".
Autorii articolului au facut atunci, poate cea mai buna reclama posibila Romaniei descriind, in termeni aproape poetici, senzatiile traite la vederea minunatiilor vazute in Bucovina si Moldova. Manastirile inaltate de Stefan cel Mare, unicul albastru de Voronet si picturile de o minutiozitate remarcabila sunt considerate "remarcabile si aproape de incredibil". Mai mult, locul in care domnitorii de alta data le inaltau era "linistit, departe de orase", astfel incat linistea era ca dintr-un templu. Legenda săgeţii lui Stefan cel Mare si a copacului unde s-a inaltat ulterior Putna este descrisă exact aşa cum o citeam cand eram copii.
La Sucevita traia pe atunci un preot care, considera autorii, era probabil "oaia neagra" a tagmei sale. El avea o pisica neagra pe care o striga "Satana". Venea si pleca atunci cand ii spunea preotul, asa cum sta bine oricarui animal de casa.
Din alte regiuni, autorii descriu in aceiasi termeni si Manastirile Neamtu si Cozia, precum si bibliile rare pe care le gazduiau. Descrierea preotului care, cu pioşenie, batea in clopot cu regularitate, impresionează.
Autorii incheie articolul, in cea mai mare parte pozitiv, pe un ton elogiator care, probabil, nu ar strica nici in prezent.
"Si astfel, in vaile adanci pline de fagi si stejari si pe crestele inalte ale Carpatilor, se afla aceste rare comori de o frumusete incomparabila, invaluite intr-o atmosfera de romanta legendar-medievala ce abia asteapta sa incante pe cel ce are curiozitatea sa le caute".
|
culese de Ion Popa 6/27/2018 |
Contact: |
|
|
