Panopticum - Conditia Umană
Două evenimente recente, m-au făcut să reflectez, cu un oarecare sentiment de zădărnicie, la condiţia umană.
O problemă complexă şi vastă, condiţia umană a făcut subiectul a numeroase explorări în diferite domenii începând cu artele plastice şi literatura şi terminând cu religia, filosofia şi cu ştiinţele mai mult sau mai puţin exacte. Însă cum multe nume ilustre ca Platon, Socrate, Montaigne, Balzac, Camus, Magritte, Malraux, Heidegger şi alţii şi-au îndreptat luminile minţilor asupra problemei, să nu aşteptaţi mare lucru de la modesta mea intruziune.
Totul a pornit de la o dereglare cardiacă ce timp de peste două luni m-a hărţuit fără ca profesiunea medicală, în acest secol luminat, să poată descoperi cauza. Abia după alte amânări, când s-au adăugat febră mare şi frisoane, s-a nimerit s-o dibăcească un medic cu intuiţie, diagnosticând o infecţie bacteriană, şi prescriindu-mi tratamentul salvator cu un antibiotic puternic în doză mărită. Vinovata, Pseudomonas aeruginosa, este un microorganism ucigaş, o vegetală unicelulară care împreună cu 190 de alte specii face parte din genul Pseudomonadaceae. O oportunistă adaptabilă, bacteria este foarte răspândită, supravieţuind şi în medii ostile (soluţii saline, în lipsă de oxigen şi chiar în hidrocarburi), distrugând nu numai plante, insecte şi fiinţe omeneşti, dar şi motoare diesel sau de avion. Extrem de rezistentă are în structura celulei un fel de bio-pompe care atunci când este invadată de antibiotic acestea îl elimină, înainte ca să aibă timp să-şi facă efectul. Ameninţate, bacteriile comunică între ele şi se asociază formând un gel foarte rezistent.
Cum a ajuns în sângele meu nu ştie însă nimeni.
Aproape simultan cu invazia bacteriană am primit prin poştă un buletin informativ de la organizaţia umanitară internaţională MSF (Medici Fără Frontieră). Organizaţia ajută, fără discriminare de rasă, religie, credinţă, sex sau apartenenţă politică, victimele conflictelor armate, epidemiilor şi ale altor dezastre fie ele naturale ori create de oameni. În prezent MSF activează în 70 de ţări şi după cum afirmă buletinul, ei se duc acolo “unde alţii nu pot sau nu vor să meargă”. Din succinta lor prezentare am aflat că între august şi octombrie 2017, MSF a răspuns unor urgenţe ce au afectat peste 16 milioane de oameni. Dintre aceştia peste 600.000 au fost refugiaţi musulmani şi creştini (etniile Rohingya şi Kachin) din Myanmar care au găsit azil în lagare provizorii din Bangladesh, unde condiţiile sunt sub-umane, încercând să scape de genocidul organizat de compatrioţi budişti aliaţi cu forţele armate.
În Madagascar, o insulă unde ciuma este endemică, în octombrie s-a produs o izbucnire epidemică rezultând în 1554 de cazuri dintre care 113 mortale. Ciuma apare în general sub două forme: bubonică şi pulmonară.
Ciuma bubonică este răspândită de puricii ce parazitează micile mamifere, şoareci de exemplu, în vreme ce forma pulmonară se transmite prin contact uman, iar în 2017 majoritatea cazurilor au fost de ciumă pulmonară, mai periculoasă decât cea bubonică. În sudul Sudanului ─ unde începând din 1950 majoritatea musulmană din nordul ţării a impus o politică de arabizare şi islamizare forţată a sudului creştin şi animist ─ s-a permanentizat o stare conflictuală, ce periodic atinge intensităţi de genocid. Între timp triburi intregi, de exemplu Nuba, au fost exterminate şi în prezent malaria, bruceloza, febra tifoidă si tuberculoza fac ravagii.
De asemenea, subalimentaţia, diarea, deshidratarea şi meningita sunt foarte răspândite printre copii. Dacă, aşa cum se întâmplă, tratamentul meningitei întârzie, supravieţuitorii rămân adesea cu deficienţe intelectuale şi paralizii spastice. În Yemen, unde din 2015 se desfăşoară un război civil între rebelii Houthi şi forţele guvernamentale susţinute de Arabia Saudită, aproximativ 15 milioane de persoane nu mai au acces la îngrijire medicală, iar 3 milioane au rămas fără adăpost. Datorită lipsei de apă potabilă, a neîncetatelor ostilităţi şi a celei mai mari epidemii de holeră din istoria Yemenului, s-au înregistrat până în octobrie 2017 peste 500.000 de cazuri de holeră.
Mă opresc însă aici şi nu mai menţionez catastrofele înfiorătoare ce continuă să bântuie locuri notorii ca Siria, Iraq, Afganistan, Iordania, Uganda, Republica Democratică Congo, Republica Central Africană şi aiurea.
Comparând-o cu calamităţi de asemenea proporţii, suferinţa mea, oricât de periculoasă, neplăcută şi importantă personal ar fi fost ea, a pălit. Descurajat şi confuz, în stupoarea provocată de agentul pathogen, inundat continuu în transpiratie şi incomodat de dureri generalizate în tot corpul şi năucit de efectele secundare ale antibioticului şi febrifugelor am încercat să mă relaxez citind Homo Deus. Autorul cărţii, Yuval Harari, a mai publicat anterior un volum, întitulat Homo Sapiens. Folosind o plethoră de informaţii şi asezonat cu exemple din filme de aventuri şi romane ştiinţifico-fantastice, Homo Sapiens, o scurtă istorie a omenirii, prezintă teoria autorului despre aşa numita revoluţie cognitivă, potrivit căreia specia noastră a ajuns la apexul perfecţiunii. Orice ne este admis şi posibil, iar curând vom deveni dumnezei imortali şi atotputernici. Bolile, războaiele, cataclismele, totul şi toate se vor supune voinţei noastre. În sechela Homo Deus, Harari îşi propune să scrie istoria acestui viitor apropiat. Cât de apropiat, rămâne de văzut. Buletinul MSF şi experienţa mea înfăţişează prezentul condiţiei umane complet diferit de teoria abracadabrantă a academicului autor. Cât despre viitor, se pare că Harari însuşi şi-a schimbat radical părerea, declarând recent că: “Homo sapiens va dispare în circa un secol”(!?). În ceea ce mă priveşte eu socotesc că aflaţi la răscrucea dintre macrocosm şi microcosm avem alte priorităţi decât detronarea Creatorului. Vorba nepieritorului Coşbuc:
...”Puterea este’n voi
Şi’n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sânt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!”
Gabriel Watermiller / Penticton B.C.
|
Gabriel Watermiller 6/21/2018 |
Contact: |
|
|
