„Ecoul smeritului meu strigăt“ volum de versuri de Adriana Tomoni
Adriana Tomoni este un nume tot mai cunoscut printre scriitorii hunedoreni şi nu numai. Creaţiile sale poetice sunt găzduite în paginile unor apreciate reviste, despre valoarea lor exprimându-şi punctele de vedere binecunoscuţi critici literari.
„Ecoul smeritului meu strigăt“ este titlul volumului de versuri, tipărit la Editura Emma din Orăştie, în 2017, pe care mi l-a dăruit recent talentata poetă Adriana Tomoni.
Majoritatea poeziilor grupate în această carte sunt elegii de dragoste.
Citez la întâmplare: „Spune-mi că iubirea nu moare, / Mai minte-mă c-un vers ales. / Uitarea iubitule doare, / Ierburi pe visuri ne cresc.“ (Spune-mi, pag.55) sau: „Îţi mulţumesc că mi-ai fost piatră, / Că treaptă te-ai făcut de dragul meu, / În tine mi-am vărsat durerea toată, / Mai fă un pas, mi-ai spus, că nu e greu.“ (Prietene, pag.17).
Melancolia străbate ca un laitmotiv versurile caligrafiate cu sensibilitate capabilă să emoţioneze cititorul: „Bea-ţi ceaiul şi uită că vine, / Dalba zăpadă peste noi, / Trage storul iubite mai bine / Şi hai să dansăm amândoi !“ (Iubeşte-mă, pag.20) sau: „În toamna cu amurg de crizanteme, / Te caut în amintiri şi-mi este dor, / Un vis trecut încearcă să te cheme, / Cu gene plânse, arcuite-n zbor.“ (Amurg de crizanteme, pag.54).
Şi chiar dacă discursul său liric este „brăzdat“ de o undă de tristeţe, poeta încearcă adeseori să ne demonstreze că are totuşi o fire optimistă: „Zilele sunt repetabile poveri, / Înşirate între două altare, / „Pedepsit“ să poţi să speri, / Să simţi cum cresc lăstare.“ (Zilele, pag.71) sau: „Vreau să privesc prin privirea-ţi, / aruncată ancora-n cer, / de-o speranţă mereu agăţată, / suflă în flăcări, când, în suflet e ger.“ (Ţine-mă-n braţe, pag.52).
Exigentă cu sine însăşi, meticuloasă în găsirea unor metafore capabile să impresioneze şi să emoţioneze, bună cunoscătoare a rigorilor impuse de versificaţia clasică, Adriana Tomoni excelează în poeziile cu ritm şi rimă. Citez în acest sens o poezie ce are numai două strofe: „Fac reverenţă invitaţiei la dans, / Plutind uşor printre cuvinte, / Miresme diafane-n vals, / De primăveri mi-aduc aminte. // Pantofii ţi-ai lăsat afară, / Desculţ pe pajiştea cu flori, / Dansăm printre silabe-ntâia oară, / Arcuş din versuri - plânsu-i de viori.“ (Reverenţă - pag.8).
Închei această scurtă cronică literară, convins că Adriana Tomoni are încă multe surprize pentru iubitorii de poezie, pregătind şi publicând alte volume la fel de frumoase precum cele anterioare.
|
Ioan Vasiu 6/17/2018 |
Contact: |
|
|
