Din ciclul de povești “Asta este România” ; Țara legendelor despre păsări
Bunicii îi învață pe nepoți, iar nepoții ascultă
- Mita, Mito, cred că am găsit cel mai frumos loc pentru picnic, ne strigă Nina, alergănd înaintea noastră cu păturica ei albă în brațe. Uite aici! Chiar langă pădurice, de unde se întinde câmpul cu flori.
- Și chiar aici ne vom așeza, îi răspunde Mito, care, după ce pune coșul cu mâncare jos, o ajută pe Nina să întindă pătura. De aici ne va veni ușor să ajungem la pârâul ce curge la marginea câmpului.
- Ce mă bucur! De când aștept eu să avem un picnic! Și în grădină e frumos, dar… Mita, Mito, ce este pata aia neagră în dreptul soarelui?
- Vezi tu, Nina, punctul acela negru este o pasăre. Ciocarlia.
- Ce nume frumos, Mita!
- Ciocarlia este pasărea Soarelui. Legenda spune că odată, demult, ciocarlia a fost o fiică de împărat, care, îndrăgostindu-se de Soare, a plecat la el. Drumul nu i-a fost ușor, dar pentru că era o fată bună, a fost ajutată să treacă toate obstacolele. Însă, când a ajuns la curțile Soarelui, mama acestuia, auzind că o fată de pe Pământ vrea să fie soția fiului ei, a transformat-o în pasăre. De atunci ciocarlia, când zboară, zboară direct spre soare cântând, iar când coboară înapoi pe pamânt, coboară tăcută și se ascunde în tufișuri.
- Mita, aș vrea să o aud și eu cum cântă.
- Sigur o vom auzi. Câmpul și păduricea sunt locurile ei.
Ne-am întors la picnicul nostru. Nina, fredonând un cântecel, a început să mănânce, iar Mito, așezându-și mai bine ochelarii, a început să citească din revista pe care o adusese cu el. Eu tocmai îmi turnam cafeaua în cană, când numai ce auzim dinspre pădurice: “ Cucu! Cucu! ”
- Ce se aude? E o pasăre?
- Așa cântă cucul, Nina. Când spune “Cucu!’, el, de fapt, îl strigă pe fratele lui pe care îl chema Cucu. Se spune că erau doi frați, Ion și Cucu, care, pe când traversau o pădure, s-au speriat așa de tare de un lup, încat au luat-o la fugă și s-au rătăcit unul de altul. Și pentru că Ion striga mereu după fratele lui Cucu, îngerașul, pentru a-i alina supărarea, l-a transformat într-o pasăre pe care oamenii o iubesc mult. Se spune că cine aude cucul primește vești bune.
- Mito, iar s-a auzit cucul.
- Vești bune pentru tine, Nina! îi spun eu glumind, ridicându-mă de pe pătură.
- Ce-ați spune să-i facem o vizită pârâiașului. Cred că ne așteaptă.
- Uraa! sare Nina în sus de bucurie.
Am plecat la pârâu peste câmp. Soarele era sus pe cer, stăpân pe toate frumusețile din jur. Și cum mergeam noi printre flori, numai ce deoadată văzduhul s-a umplut de păsări, care cântau una mai frumos decât cealaltă.
- Nina, asta a fost privighetoarea. Legenda spune că la o întrecere dintre păsările cântătoare, împăratul a ales-o pe ea ca pe cea mai măiastră cântareață a împărăției lui.
- Îmi place tare mult. Mito, dar parcă se mai aude un cântec.
- Asta este mierla, Nina, îi spun eu. Se spune că mierla a fost o fetiță ce și-a pierdut mama, iar de supărare a purtat numai rochii negre. De aceea culoarea ei este neagră.
- Dar asta ce mai e? Nu mai înțeleg nimic, se oprește Nina în loc.
Mito și cu mine am început să râdem.
-Asta este femeia, care , pentru că a deschis sacul plin cu insecte, pe care trebuia să- l arunce într-o groapă, a fost pedepsită să fie o pasăre ce toată viața ei să caute și să mănânce insectele din copaci.
- Adică ciocănitoarea, adaugă Mito încă râzând. Nina, asta este România, țara legendelor despre păsări.
- Cum? Fiecare pasăre, adică și rândunica și vrăbiuța și păunul și vulturul și pupăza…are o legendă?
- Da. România este o țară tare bogată în păsări, dar la fel de bogată și în legende despre ele. Uite rândunica! Tocmai a trecut pe suprafața pârâului. O vezi? Și ea a fost o fetiță bună și frumoasă, iar Zefirul, ca să o apere de Baba Cloanța, a transformat-o într-o pasăre, cu aripioare negre și burtica albă. Din altă legendă aflăm de ce rândunica zboară așa de aproape de apă….
-Nina! Vesti bune! Auzi?
- Mita, Mito, ciocarlia! Uite-o! Zboară drept spre soare.
|
Adriana Gheorghiu/Brampton On 6/15/2018 |
Contact: |
|
|
