Măicută !
Sunt un cuvînt rănit de soare
Cu dorul răstignit în mare.
Mă descompun în două șoapte;
Sunt ca o ziuă fără noapte.
Și lacrimile mă apasă...
Te rog măicuță ia-mă acasă.
Mi-e inima însângerată
Fiindcă mi-au pus sărmă ghimpată.
De-ai ști de cîte ori am vrut
S-alerg spre tine peste Prut
Dar pusu-m-au s-aștept la vamă
Căci ei nu cred că tu-mi ești mamă.
Mi-a ars și dragostea în foc
De cînd lui Dumnezeu mă rog.
Cînd viu la tine nu suport
Să mi să ceară pașaport.
Și sufletul, mamă, îmi plînge
Că-s sînge din al tău sînge...
Cînd tu ești tristă eu suspin,
Cînd sufăr eu tu zaci în chin.
Adesea lumea mă întreabă:
Tu ești orfana basarabă,
Cea despărțită pe nedrept
De la al mamei sale piept ???
Și le răspund cu jale grea
Că România-i mama mea
Că tată-mi este tricolorul
Iar frați mi-s muntele cu dorul.
Mă poartă marea prin cuvinte
Dar eu le spun ca și-nainte:
Un singur vis, mamă, m-apasă:
Să vii și să mă iei acasă !
Notă:
" Noi copii ai tricolorului din Basarabia VĂ mulțumim nespus pentru că transmiteți mesajul Unirii tuturur românilor "
( Lucia Stegărescu ).
Autoarea, în anul 2016, a fost declarată cea mai bună dintre elevii basarabeni din liceele cu profil umanist.
Sursa: Arhiva Paul Antoniu
|
de Lucia Stegărescu - (elevă în clasa XII-a, Chișinău) 6/13/2018 |
Contact: |
|
|
