Rezonante românesti - Concursul literar "Zătreni – File de Legendă"
Fusesem invitată să fac parte din juriul concursului literar internațional Memoria Slovelor, "Zătreni – File de Legendă", care a adunat lucrări participante din toată lumea (inclusiv din Canada) și la care s-au dat premii în bani. Pentru că la unele dintre edițiile precendente participarea fusese mai puțin numeroasă, eu mă uitasem la lucrările supuse spre jurizare doar ca la niște contribuții individuale, mai mult o oglindă a scriitorului. De data aceasta, însă, pentru că s-au înscris așa de multe lucrări, mi s-a părut că eșantionul de simțire și trăire poate deveni reprezentativ stării generale de spirit, sau măcar a stării de spirit a scriitorilor înscriși la această competiție.
După lectura lucrărilor participante la concursul "Zătreni- File de Legendă", am identificat câteva teme mai larg dezbătute:
- Lumea satului (a agriculturii, a creșterii de animale, dar și a tradițiilor satului românesc)
- Relațiile dintre oameni (bunici, părinți, copii – în general relațiile de familie, dar și întâlnirile de la crâșmă)
- Moartea – “Nu există nuntă fără gâlceavă și moarte fără bănuială”- menționa una dintre lucrări, parafrazând o vorbă din popor.
- Deochiuri, demoni, descântece, ursitoare etc.
- Satul muribund și nostalgia după un gen de viață ce apune.
- Diverse teme istorice, care merg de la daci (Zamolxe) până la poveștile întemeietoare ale Zătreniului.
- Tema revenirilor acasă a celor plecați, precum și dorul după locurile natale.
- Altele diverse, fascinante în diversitatea lor.
Teme din Ardeal, Bucovina și Basarabia, alături de cele mai multe, regățene, dar mai ales oltenești, illustrează nu doar limbajul neaoș, dar conțin și descrierea portului, obiceiurilor, miturilor si credințelor locale. O largă paletă de exprimări, pe tot continuum-ul abilităților literare, ilustrează o mare bogăție de suflet, ba chiar și unele valori morale comune. Mi-am dorit întotdeauna să culeg folclor și scânteieri de vorbe de duh ce vin din bătrâni și constat că o astfel de sondare colectivă reprezintă o incursiune în amintirile noastre, cu întrezăriri ale speranțelor pe care le împărțim. Am credința că așa un demers poate deveni o cale de a ne (re)găsi drumul comun înainte.
Din acest concurs nu câștigă doar cei ce primesc premii în bani. La sfârșitul acestui exercițiu literar, menit să descifreze ce suntem noi toți, împreună, în toată variația splendidă de gândire și simțire - din acest exercițiu ieșim toți câștigați. În primul rând participanții, care s-au lăsat ascultați și s-au făcut auziți, care au avut șansa de a-și spune poveștile, dar și de a-și exprima angoasele, nostalgiile și nădejdile. Colectivitatea beneficiază și ea, chiar dacă acum e distribuită în toate punctele cardinale. Observ, alături de temele tradiționale, altele, noi, ce încolțesc și poate, acum, au o șansă de a se dezvolta mai departe. E ca și cum s-ar fi luat pulsul comunității. Personal, mă bucur că au intrat în competiție oameni de toate vârstele, inclusiv unii la apusul vieții, dar și tineri născuți după revoluția din 1989. Toate aceste fațete ne reprezintă, atât pe cei ce trăiesc la Zătreni, cât și pe cei plecați departe, dar care continuă să țină satul aproape în gândurile lor, ca și pe cei ce-i urmăresc și îi servesc devenirea.
Deși Zătreniul a fost atât pretextul, cât și inițiatorul și finanțatorul acestui concurs, el reprezintă, de fapt, o trăire mult mai largă. A noastră, românească. Aș merge și mai departe, spunând că majoritatea lucrărilor participante la acest concurs ilustrează contribuția locală la patrimoniul omenirii largi, din care facem toți parte. O spun cu mâna pe inimă, au fost surprinse frumuseți atât de rare, cu perspective unice, din care este greu să crezi că vei mai întâlni așa ceva undeva, vreodată. Este specificitatea locului, a credințelor, a obiceiurilor, a unei limbi bogate de înțelepciune populară. Mai mult, pentru că oamenii sunt unici, e cu atât mai importantă contribuția fiecăruia la varietatea infinită a sensibilității si creativității umane.
Mulțumesc tuturor inițiatorilor, organizatorilor, finanțatorilor, juriului, precum și tututor participanților. Atât de diferiți si totuși asemănători. Oameni. Visători, creatori, care își aduc aminte – și care își împart, fiecare, creația - o mărgică, pe care o adaugă unui șirag mai mare, al memoriei colective și al conștiinței comune. Mulțumesc pentru timpul petrecut cu folos, de a exprima ceea ce suntem fiecare, dar și de a constitui ceea ce suntem toți împreună, Cu acordul autorilor, aș sugera chiar publicarea lucrărilor – nu doar a celor premiate, ci aș include chiar o selecție de vorbe de duh din lucrările care, din păcate, nu au încăput printre cele premiate. Sau câteva dintre ideile ce merită păstrate – de la "cazanul de țuică", văzut ca un continuator al tradițiilor legate de “aurul alb pe care fiecare român îl cinstește”, până la ideea solidarității dintre generații, a respectului valorilor, și a hrănirii speranțelor de viitor. Merite sunt multe!
|
Milena Munteanu/ Toronto 6/6/2018 |
Contact: |
|
|
