De vorbă cu Alexa Whitewolf , scriitoare, romăncă - canadiană din Ottawa
Spune-ne puțin despre tine, și despre legătura ta românească. De ce scrii sub un pseudonim?
Aşi putea spune că sunt o româncă oarecare, dar nu e totul adevar.
M-am născut în România în 1992. Când aveam doar 11 ani, părinții mei au luat decizia great de a ne muta în Canada.
Am trăit puțin în Montreal, apoi ne-am mutat în Toronto. Dupa 4 ani la liceu, am primit bursa la universitatea din Ottawa si m-am mutat, singură, pentru şcoala. Mi-a placut oraşul si lumea mai mult decât în Toronto, şi am rămas aici, unde înca locuiesc cu soţul şi 2 câini şi îmi urmez cariera de scriitoare.
Decizia de a scrie sub un alt nume a fost luata aproape automatic. Deși nu am trăit niciodată sub perioada comunismului în România, părinții mei au trăit in acea epoca şi au suferit consecinţele. Şi acum îmi amintesc că tatăl meu imi spunea să nu vorbesc "prea tare" acasa din cauza fricii că vecinii mi-ar fi auzit opiniile politice. Aceast comportament a lui a continuat chiar și în Canada, și cred că faptul că am crescut în imprejurimea acestei atitudini m-a învăţat să fiu prudentă.
Scrisul sub un pseudonim mă protejează pe mine și pe familia mea, și îmi dă libertatea de a fi doi oameni deodată. În privat, pot fi Iulia, fiica, mama a doi câini, soția, muncitoarea. Și în public, sunt Alexa, scriitoare de romane fantazie care nu se teme să vorbeasca ce are in cap, să sară în conversații controversate și să ofere o mână de ajutor colegilor.
Cum ai inceput să scrii, si de ce îți place asa mult?
Mutarea în Canada a fost grea pentru fetiţa tânăra care eram. În România am învățat limba engleză, dar numai cât începusem să învăț limba franceză. Din moment ce ne-am stabilit în Montreal, a însemnat că am fost dezavantajată. Așa că invaţatul limbii franceze a fost prioritate. Şi ca tanara adolescenta am avut o sete de cunoastere « hors commun » cum spun francezii, adică ieşită din comun. Citeam cărţi în fiecare zii, din ce in ce mai mari. Dragostea mea de citit a adus la dragostea de scris, şi am început să-mi imaginez alte lumi fictive ca să evadez realitatea.
Mutarea in Toronto mi-a întradevăr stârnit darul de scris. Faptul că aveam un accent puternic european atunci când vorbeam, plus faptul ca veneam dintr-o provincie franceză într-una engleză mi-a creat probleme la şcoala. E o senzaţie ciudată, ca şi copil, să te simţi blocat în mijloc. Eram prea franceză pentru unii sau prea europeana pentru alţii. Confruntată cu acest tip nou de discriminare, m-am retras intern și în afară de prietenii buni cu care am crescut în liceu, m-am îndreptat spre scris.
In timpul liceului când aveam doar 14 ani am început prima mea serie fantazie pentru adolescenţi, The Sage’s Legacy. Pe când eram la jumătatea liceului, terminasem două manuscrise. Scrisul a fost / este ceea ce mă face cea mai fericita. Cu fiecare lovitură a stiloului (sau a tastaturii!), realitatea din jurul meu cade într-un ecou slab, înlocuită de frumusețea lumii pe care o creez. Conflictele și obstacolele din romanele mele sunt depășite cu munca grea, dar sucessul et tot timpul la capătul tunelului. Din pacate, in viaţa reală, nu e întotdeauna cazul. Faptul ca am controlul cuvinteleor și capacitatea de a mă pierde în scris ma face fericita.
Ai un loc preferat în care scrii, sau când "te cuprinde" scrisul, îi dai drumul oriunde ai fi?
Sincer, când vine inspiraţia, aș putea să scriu oriunde. La universitate scriam în timpul claselor. Luam note într-un caiet, iar în altul incepeam capitole, idei de caractere, etc. La servici acum, scriu in pauze și prânzuri, si seara, acasă. Daca ies să-mi plimb căţeii, îmi aduc telefonul si când stăm într-un parc scriu rapid câteva randuri. Cred că și la un restaurant am scris o dată!
Am numai nevoie de stilou, hârtie (șervețele, postere, bonuri, etc.) și incep. Soțul meu glumește că uit tot ce se întâmplă în jurul meu când personajele mele încep să "vorbească" cu mine, și cred că e adevărat. Îmi place să scriu lângă apă, fie pe o plajă, fie într-o cabană lângă lac ... Nimic nu mă liniștește mai bine decât fiind lângă apă cu o carte buna. Dacă aș putea avea o barcă, ar fi perfect!
Si totuşi, cum găseşti timp de scris? Lucrezi la timp plin, ai fost la şcoală… nu e prea mult de gerat?
Da, întradevar nu pot spune că mă plictisesc. Dar pentru mine, scrisul e viata mea. Ce nu pot înţelege e când cineva vorbește despre o pasiune care o are, dar termină cu "Păcat câ nu am timp". Asta nu a fost niciodată problema mea.
Când lucram timp de 40 de ore în timpul studiilor universitare, găseam o oră în mijlocul nopții pentru a scrie. Când eram în clasă, imi luam notele și scriam in margine idei pentru un capitol sau un personaj, etc. Acum că nu mai sunt la universitate și jonglez un loc de muncă, precum și o viață de familie, folosesc fiecare moment liber pentru scris. Așa am reușit să public 4 romane anul trecut și să termin seria The Avalon Chronicles anul acesta, plus că am început una nouă. Perseverența, și sacrificiile (când necesar) conduc acest joc de cariera de scriitoare, şi sunt destul de pasionată că nu mă deranjeaza preţul care îl plătesc (de obicei, foarte foarte puţin somn).
Știai mereu că vei fi scriitoare? Și faptul că ai crescut în Canada ți-a ajutat să-ți urmezi cariera de scriere sau te-a împiedicat?
Nu știam întotdeauna ... Sincer, spre sfârșitul liceului, am trecut printr-o fază în care am încetat să scriu. Mama mea m-a încurajat întotdeauna, dar nu pot spune același lucru pentru restul familiei mele. Și uneori, pentru a face faţă la timpuri mai grele, înseamnă ca trebuie să te concentrezi pe tine însuți, să fii fericit fără distractii. Când am mers la universitate, prioritatea mea era să-mi termin şcoala, şi să trec peste anuminte obstacole interne. La universitate mi-am întâlnit soțul, şi m-am reconectat cu dragostea mea de a scrie. Sprijinul lui și a mamei mele au fost instrumentale în decizia mea de a mă întoarce la scris și de a transforma pasiunea mea intr-o carieră.
Cât despre Canada, aşi spune că deşi a fost greu – mai ales ca şi copil de emigrant – şi am vazut multe, trăitul in Canada m-a ajutat să-mi urmez cariera. N-aș fi știut despre varietatea de moduri în care poți fi publicat dacă ași fi fost în România și evenimentele din viața mea din Canada mi-au stârnit dragostea de a scrie. Deci, da, există cu siguranță un « silver lining », o parte buna a monedei, si e mult mai ușor de văzut acum ca si adult decât ca un copil care trece prin ce am trecut eu.
Care este procesul tău de scris – cât timp durează să scrii o carte, să o editezi etc.? Incluzi părţi ale moştenirii tale româneşti în scrisul tău, sau nu?
Haotic este cuvântul care descrie procesul meu de scris. Dacă ați vedea unul dintre manuscrisele mele în stadiile de început, ați realiza ce imposibil e de înţeles. Jumătate din ce scriu e întru-un caiet (şi nu am eu cel mai bun stil de scris!), un sfert pe șervețele și alte hârtii, iar restul pe calculator sau tableta. La stadiul de început, nu exista pentru mine coerență la capitole, din moment ce scriu fiecare scenă cum imi vine. De cele mai multe ori, încep să scriu poveștile mele în mijlocul actiunii, continui până la sfârșit, apoi mă întorc la început. La romane, petrec aproximativ o lună pe un proiect brut, apoi manuscrisul trece prin editări. Am un editor profesional și un designer de copertă la care mă duc, apoi primesc inapoi schimbarile si lucrez la efectuarea tuturor modificărilor timp de 2 săptămâni. Ultima citiere a manuscrisului durează cam încă o săptămână... Deci, grosso modo, cam 2 luni pentru manuscrisul final.
Este un proces obositor, dar când scriu "Sfârşit" și pun ultimul punct, nimic nu se compară cu nivelul de satisfacție. În ceea ce privește moștenirea mea românească, cred că e transparenta in scrisul meu, prin expresiile pe care le folosesc uneori. Din punct de vedere a poveştirilor, deşi am crescut în apropierea munților cu folclor, scrisul despre vârcolaci și vampiri nu m-a atras la început. Din potrivă. În 2016 am început cu publicarea primei serii, The Avalon Chronicles, şi nu avea nimic de a face cu Romania. E o reluare a poveştii regelui Arthur, dar urmeaza viaţa caracterului său mai puţin cunoscut, Doamna Lacului. Prima carte in serie, Avalon Dreams, a fost prima mea publicație, urmată de seria mea de adolescenti pe care am scris-o în liceu. La prima citire, nimic nu strigă "scriitor român!", dar mi s-a spus că personalitatea, în special în personajele mele de sex feminine, e foarte evidentă şi nu urmează regulile nord-americane.
Din punct de vedere a scrisului, încerci să fii mai originală sau să oferi cititorilor ceea ce vor? Spune-ne puţin despre cărţile tale.
Vă spun sincer că eu nu pot scrie o “rețetă”. Adică, majoritatea cărților de azi, in orice gen, urmeaza un fel de reţetă specifică. Casele de publicare nu vor decât să publice ce se vinde déjŕ, deci jocul e déjŕ ghicit, ca să zic aşa. De exemplu, pentru povestirile de dragoste, “rețetă” e cam aşa: băiatul se întâlneşte cu o fată; au o relatie, urmată de o mare neînţelegere; după câteva obstacle, povestea se încheie cu un sfârşit fericit. Pe de altă parte, majoritatea romanelor de fantazie sau scifi par să utilizeze acum o “rețetă” precum seriile “Hunger Games” si “Divergent” (după care s-au şi făcut filme). Practic, idea e că eroul/eroina pierde pe cineva drag și se răzvrătește împotriva autorității guvernamentale.
Pentru mine, toate seriile mele se încadrează în cel puțin două categorii. Problema cu piesele originale e că nu se potrivesc într-o cutie. Aşadar seria mea « The Avalon Chronicles », este o combinaţie de fantezie dar si romantism paranormal. Seria mea de tineri adulți, « The Sage’s Legacy », este o carte de tip adolescent, dar este, de asemenea, umplută cu elemente de fantezie și paranormale. Și cea mai recenta serii de lupi a mea nu e nimic ca o poveste de vârcolac de genul « Twilight »!
Spune-ne mai multe despre această serie recentă cu vârcolacii transilvăneni.
Se numește Moonlight Rogues, iar prima carte, « First to Fall »,este acum disponibilă in format ebook si paperback.
Cărțile de vârcolac, să fiu sincera, şi-au pierdut strălucirea pentru mine. Motivul principal este că au devenit atât de populare, dar și previzibile, și eu am vrut să scriu ceva original. Si odată ce am scris cartea, i-am spus designerului de coperți că vroiam în mod special un model care era "îmbrăcat și ceva original", din moment ce toate copertele au modele de barbaţi dezbrăcaţi ca să se vândă mai uşor pe bază de « sex appeal ». Când am văzut coperta finală, am fost foarte impresionată; chiar evocă lupii din legende.
Când am decis în sfârşit să încerc genul romantism paranormal, aveam déjŕ doi căţei. Întru-una din zile, Zeus (cel mai mare) era foarte protectiv cu mine, si am avut ca un fel the vis cu lupii. Vroiam să evit stereotipele americane (genul “Twilight”) şi să creez ceva original. In primul capitol, am primit cam ce am vrut : un vârcolac român, complicat, cu o poveste superbă. După încă câteva capitole, aveam un grup de vârcolaci din diferite folcloruri, inclusiv brazilian, celtic și italian. Inutil să spun că cartea are un element romantic. Dar, mai presus de toate, urmăm povestea lui Dominic Kosta, un vârcolac care renunță la tot pentru liniște și pace în mijlocul nicăieri. Tocmai atunci când crede că a găsit o fată cu care să-și petreacă restul vieții, familia lui din străinătate revine, distrugând totul în urma lor.
Există elemente folclorice foarte puternice în aceasta serie, inclusiv ideea de vârcolac românesc, creatura vrykolakas grecească și chiar o apariție de zâna noastră bună, Ileana Cosânzeana.
Ca și majoritatea cărtilor mele, seria a evoluat și va avea acum cel puțin patru cărți pentru a urma fiecare vârcolac principal, cu tot mai multe elemente folclorice introduse.Criticii (americani si canadieni) pentru moment par generoși, acceptând noua mea abordare a romantismului paranormal de vârcolaci și bucurându-se de poveste.
Pasul acest mare de publicare, l-ai facut singură, sau practic – cu o mică echipă. Ai dat de ceva « capcane » în drumul acesta deloc uşor?
Da, din păcate. Exista foarte multe scheme care promit avere in câteva zile, dar trebuie plătită o anumită sumă pentru a avea succes. De exemplu, criticile la carţi sunt foarte importante. Ca şi scriitor, poţi contacta lume cu bloguri de cărţi, ca să-ţi citeasca şi critice cartea, fără plată. Sau, dacă asculţi de alţii, plătesti între $250-400 dolari americani pentru o companie să-ţi facă critica. Diferenţa e că aşa zisa companie are mai multă greutate in lumea de publicatii, deci o critică din partea lor e mai avantajoasă, ceea ce nu adevarat de loc.
Exist un nou fel de hoţ, predominant in America de Nord, si e cel care profită de ignoranţa ca să-ţi fure banii câştigaţi cu greu. Deci, ce pot face scriitori care aspiră să făcă cariera, e sa citească. Cunoştinţa e cea mai buna armă, si cut cât citesc şi se informeaza mai bine de toate opţiunile, cu atât salveaza bani. Nu există nici un aspect al publicarii care nu se poate face singur, dar trebuie efort.
Ce mai pot aștepta cititorii de la tine în viitor? Și dacă ar dori să se conecteze cu tine, e posibil?
Vă spun drept că viitorul e plin de posibiltăţi, şi cu siguranţă voi publica mai multe cărți. La momentul present, am 6 cărţi publicate, şi sper să mai am înca 4 până la sfârşitul anului. Posibilităţi, cu siguranţă! Se pare ca chiar și atunci când lucrez la aceste povestiri, se adună mai multe în mintea mea. Sunt foarte încântata de noul meu roman pentru toamna anului 2018, « Blazing in storm of ashes ». Înca o carte fantasie, urmează povestea unui Phoenix care trebuie să meargă într-o călătorie prin Munții Carpați, însoțită de un demon și un înger ca şi gardieni. Este o poveste plină de acțiune și distracție și sper doar că pot face dreptate in descrieri!
De asemenea, voi publica in toamna 2018 al doilea roman de vârcolac, « Second to Surrender ». Cititorii de fantasie sau romantism paranormal se pot inscrie pe site-ul meu să primească noutăti de câteva ori pe an cu noile cărşi, si concursuri.
În ceea ce mă privește, sunt uşor de contact! Scrie-ți « Alexa Whitewolf » în Google și o să vă aducă la toate site-urile mele de media.
Am, de asemenea, un site web la www.alexawhitewolf.com unde cărțile mele pot fi prelevate și achiziționate.
https://www.facebook.com/alexawhitewolfauthor/
https://twitter.com/alexa_whitewolf
https://www.pinterest.ca/alexawhitewolf/
|
Dumitru P.Popescu 6/6/2018 |
Contact: |
|
|
