Grupaj de poezii pentru copii
VITEAZUL
Cocoşul „Creastă-citată”
Picoteşte în poiată,
Plictisit de iarna grea,
Fără apă la cişmea,
Fără fir de iarbă grasă,
Fără nisip lângă casă,
Fără un confort sumar...
Doar boabe, după cântar.
Cucuriguuu, cucurg’,
Lungă-i iarna!
Ninge! Frig!
Noaptea vulpea dă târcol,
Sunt nevoit să mă scol
Să-l deştept şi pe Azor...
Cucuiguuu, cucurig’!
N-auziţi ce tare strig?
Vezi? Vulpea cu mare zor
A luat-o la picior.
Ce v-aţi speriat, surate?
Nu vă apăr eu pe toate?
PUI DE CUC
S-a născut un pui de cuc,
Într-o scorbură de nuc,
Între pui de pițigoi,
Pui plăpânzi, de pene goi.
Cucul creștre năzdrăvan,
Într-o zi cât într-un an...
-,,Vreau cireșe ! Cu-cu, Cuc,
,,Să mănânc,apoi mă duc !”
,,Vin la anul înapoi,,.
,,Frățiori mici, pițigoi...”
LA MIERE
Un urs supărat,
Cam pofticios
Și nemâncat,
Umbla prin pădure,
Dorind un pumn de mure.
Dar murele sunt necoapte,
Alunele sunt doar în lapte,
Zmeura a fost ieri culeasă,
Așa că el putea gusta doar... iarba deasă...
Nu sunt nici șoareci, iar melcii,
Trăiesc mai în vale, sub sălcii.
De flămând ce era,
Ursul nu mai vedea bine,
Când tocmai dă peste un stup de albine !
Dar ca să iei mierea de la ele,
Sărmane urs, ți-ar trebui două cojocele !
PISICA DE GUMĂ
,,O pisică am și strigă:
,,Miau, miau, miau,
,,Și mă intrigă, !
,,Îi dau lapte, strigă iar,
,,Parcă am pus-o pe jar...
,,Îi dau puțină smântână, dar,
,,Cât plămânii pot s-o țină
,,Strigă iarăși miau, miau, miau...
,,Oare ce-ar voi să-i dau. ?
,,Poate –o doare o ureche,
,,Sau poate moare de sete,
,,Să vedem ce pot să fac,
,,Cum pot reuși s-o-mpac ?..
,,Miau. miau, miau, îmi strigă tare:
-,,Nu vreau nimic! Nici mâncare !
,,Dar ca să nu mai am ton,
,,Nu mă prinde de buton !!!”
JUCĂRIA VIE
Un ieduț avem acasă,
E vioi și l-am dresat,
Face salturi peste masă...
S-a lovit, dar l-am pansat...
Lapte bea din farfurie;
Picătură, nu rămâne !
Azi, e cât o jucărie,
Oare crește mare, mâine ?
Clopoțelul de aramă,
Galben și rotund, cum este,
Unde e iedul, mă cheamă
Și mereu îmi dă de veste.
Blana lui e albă, moale
Din inrele și cercei
Iar lumini, mici rorocoale,
De ochi blânzi, cum vezi la miei.
Am fost cu el în pădure,
Se ținea mereu de mine,
Mi-a trântit coșul cu mure !
Numai de șotii se ține !
FAMILIE
Sub acoperișul șurii, vrăbiile-n stuful gros
Clădesc cuiburi căptușite cu puf cald și mătăsos.
De aproape vezi o mie de intrări cât degetarul
Și-n-năuntru se aude-n ciripitul des, cleștarul...
Puiii mici, cât o alună stau golași în pat pufos
Ochii negri, cât neghina, scânteiază-n abanos...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Când părinții aduc hrană, omizi molii și gândaci,
Patru ciocuri stau deschise, așteptând ca să le-mpaci !
Puiii cresc, părinții zboartă, ,,după treburi”, sunt grăbiți !
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iar când noaptea-ncet se lasă cu toții-adorm fericiți !
DOISPREZECE BOBOCI MULT AȘTEPTAȚI
Un gâscan pletos,
Cu gulerul ros,
Și dat cu catran,
Însurat, viclean,
Lipăie prin praf,
Curg pene,,, canaf...
Este furios,
E din ,,pene scos”,
Umblă teleleu,
Fără de folos,,,
De o vreme-ncoace,
Gâsca mamă ,,zace”
Într-un cuib de paie,
Larg, cât o copaie.
Poate mâine-n zori
Scoate puișori-
Bobocei pufoși
Cu ochii sfioși-
Boabe de neghină,
Puful... de sulfină
Lungă-i așteptarea,
Cade înserarea,
Dar tatăl gâscan
Cu ochi de mărgean,
Lipăie prin praf...
Pene curg, canaf...
Plin de nerăbdare,
Mai face-o plimbare.
Așteptând în zori
Cârd de... bobocei-puișori...
|
