Poeme de Paula Romanescu
Altar viu
Viaţă,
N-am vreme să te-ntreb
„De unde şi-ncotro?”
Abia de ştiu că sunt
într-un prezent incert
pe care-l port demult
c-un soi de bucurie
sau cu un
amar nespus de dulce
care mi-e răul bun.
Viaţă,
minune cu mereu
alt chip
care e tot al meu,
n-oi fi
chiar Dumnezeu
din marele nimic,
care-a zidit în mine
altar viu de iubire
de-o zi?
Living altar
Life
Without respite to question
„Where from and where to go?”
I barely realize that now I find myself
in an uncertain moment
carrying with me since long time
somehow full of a sort of joy
and an unutterably sweet
taste of bitterness
my good evil.
Life,
marvel with ceaselessly
changing face
that still belongs to me,
I´m asking you, by any chance
aren´t you God himself
who built in me,
out of great emptiness,
a living altar for a love
that merely lasts one day?
*
Neînţelegere
Mi-a venit îngerul la poartă:
- Deschide-mi!
- Cine eşti?
- Ţi-s păzitorul.
Eu,
Meşterind la un pustiu de soartă:
- Cată-ţi de drum!
Iar soarta:
- Următorul!
Misunderstanding
My angel came to my door:
- Let me in!
- Who are you?
- Your guardian.
Me,
Maneuvering a scarce fate:
- Mind your way!
And the fate:
Next!
*
Dilemă
Marea mea întrebare
mută, grea:
Stăpânul cerurilor,
Domnul Tată,
Atotputernicul Mântuitor,
ştiind de crima-Aceea,
va putea
în veşnicia Lui,
măcar o dată
să plângă ca un simplu muritor?
Dilemma
My major question
mute and burdensome:
May the Master of Heaven
Lord and Father, He who
almighty gentle and forgiving is,
omniscient of That-Crime,
be able
in His endlessness,
at least a single time
to cry like a mere mortal?
*
Poetul
Poem luminii
Pe un bob de lut –
Acesta e poetul.
Spusele lui au toate,
În loc de nestemate
Din lumea de urât,
O stranie minciună
Ca de ape de lună
Sculptate în cuvânt.
The Poet
Poem of light
On a clay grain –
This is the poet.
All his sayings bear,
Instead of gems
From the world of unsightliness,
A strange lie
Like moon waters
Carved in words.
*
Aş vrea
Nu vreau
(dar nici nu ştiu!)
să zbor.
Nu mă mai îmbiaţi
c-un colţ de cer
şi doi stânjeni de rai…
De fapt sub Carul Mare
atâtea aripi
abia de pot să-ncapă.
Când pe pământ
nu-i loc pentr-o cărare
numai a mea,
aş vrea
(dar să nu râdeţi !),
aş vrea
să merg
pe apă.
I´d love to
I do not want
(and either know!)
to fly.
Stop tempting me
with patches in the sky
and yards in paradise...
In fact there´s hardly enough place
to fit so many pairs of wings
beneath Big Dipper´s vault.
Meanwhile on earth
there is no room for one path
of my own,
I´d love to
(please don´t laugh!)
I´d love
to walk
on water.
*
Totu-i înscris
Totu-i înscris
În miez-nucleu-grăunte.
Doar eu continui să veghez
în largul univers deschis
în care nu ştiu cine m-a închis
c-o albă umbră de cuvânt
şi cânt
de dor că într-o zi voi fi nor
ori fir de iarbă
poate chiar grăunte
pornit să-nfrunte valea seacă
a mergătorilor pe apă
spre-un Paradis mereu închis
şi interzis.
Ştiu, ştiu,
Se ajunge greu
în miez-nucleu.
Dar,
Doamne,
eu ?...
It is all written down
It is all written down
Inside the inner core and grain.
But me alone I remain watching
amidst the large and open universe
not knowing who just locked me in
along with the white shadow of a word
and I keep singing
longing fort he day when I´ll be cloud
or blade of grass
or maybe even grain
sent to conquer the dryest valley
of those who walk on water
towards a Paradise that remains closed
and prohibited.
I know, I know,
It´s hard to enter
into the inner core.
But,
Lord Almighty,
I ?...
|
Translated by Gabriela Sonnenberg 5/28/2018 |
Contact: |
|
|
