Postfata la Carte Sacră a Doamnei Adela Popescu
Prin aprilie 2018, adică la circa un an și jumătate după ce scrisesem studiul Poezia concentrică a Adelei Popescu – inclus, acum, ca Postfață, în această bijuterie editorială bilingvă: română-japoneză -, delicata poetă îmi trimite textul, prin email, pentru o nouă, ultimă revizie. Îmi cere ca, dacă eu consider că este oportun, să scriu o eventuală completare a acestuia.
DA, găsesc de cuviință că trebuie adăugate câteva considerente noi. Pentru a nu afecta/ strica unitatea eseului inițial, cred că formula ceda mai potrivită este aceea a unui P.S./ Post Scriptum, pe care îl plasez sub acolada de lumină a titlului Cartea Sacră a Doamnei ADELA POPESCU, mai ales că autoarea mi-a repetat, cu insistență, că va fi/ este și volumul ultim pe care îl publică.
Moment de apoteoză, putem afirma, această Carte încununează o viață de om.
Se impune să repet că - după aproape trei sferturi de secol de creație, în liniște și pace, creație clădită, dincolo de orice paradox, pe vulcanul clocotitor, incandescent, al luptei cu Timpul, dar cvasipermanent în armonie cu Sinea sa, metafizică, cu Ego-ul său liric ancestral, heraldic, în concordie cu lumea și cu Unicul Creator -, acest volum poartă însemnele cifrei 7 (Șapte), pendulând între vibrații sacre, magice, mitice și biblice.
Gândită și scrisă, ca și cele anterioare, în regim isihast, această Carte Sacră a luptei lăuntrice, teribile a Poetei cu Timpul, denotă înscrierea sa sub semnul celor 7 virtuți (Smerenia, Dărnicia, Bunătatea, Răbdarea, Modestia, Abstinența, Sârguința), dar și înfrigurarea voievodal-angelică de a se ține departe, cât mai departe, de tărâmul celor 7 păcate capitale (avariția, invidia, mânia, aroganța, desfrâul, lenea, trufia).
Cu obârșii puternice în spațiul dintre Carpații Meridionali, Dunăre/ Istru (Nilul și Amazonul europenilor) și Marea Neagră/ Pontul Euxin – adică exact acolo unde au trăit pelasgii, agatârșii, sciții (acum 10.000-13.000 de ani), traco-geto-dacii (în urmă cu opt-nouă milenii, fiind singurul neam de pe Terra a cărui istorie este scrisă în propriul aur, cu genă specifică, unică în lume), toți marii arheologi ai lumii susținând că, pe teritoriul României de azi, s-a aflat leagănul culturii și civilizației Europei Vechi -, trăind în zarea culturii de sinteză dintre Orient și Occident, moștenind, în străfundurile inconștientului colectiv, arhetipurile unei spiritualități fabuloase, din vremea lui Zamolxe (1.440 de ani înainte de Hristos) și Zalmoxe (550 î.H.), ucenicind, decenii la rând, ca soție devotată, soră de cuget și tâmplă de lumină, lângă marele cărturar George Muntean, inițiat în toate tainele ezoterice, Adela Popescu nu are cum să nu țină cont, în universul său poetic, de faptul că 7 sunt zilele săptămânii, 7 – planetele, 7 – treptele desăvârșirii.
Și tot 7 – sferele cerești, petalele trandafirului, ramurile copacului cosmic…
Desigur, Adela Popescu știe că, în mitologia de milenii a Japoniei, există Șapte Zei ai Norocului (Shichifukujin), iar Bushido (Calea războinicului), din cultura niponă, este Codul de Onoare care-i ajută pe samurai să-și însușească 7 virtuți.
7 sunt culorile curcubeului (ROGVAIV – prescurtat), apa pură are PH-ul 7, Roma a fost construită pe șapte coline, notele muzicale sunt tot 7, mărimea capului intră de șapte ori în înălțimea corpului, ochiul reprezintă a șaptea parte din lățimea totală a capului, gărgărițele/ buburuzele au 7 buline negre…
Curcubeul are tot 7 culori.
Cele 7 minuni ale antichității sunt: Marea Piramidă de lângă Cairo, pe platoul Gizeh, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeiței Artemis din Efes, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul lui Halicarnas.
La rândul său, Evul Mediu se poate lăuda cu ale sale 7 minuni: Marele Zid Chinezesc, Catacombele din Alexandria, Colosseum-ul din Roma, Stonehenge, Turnul din Pisa, Turnul de Porțelan din Nanjing, Moscheea de la Hagia.
În același Ev Mediu, în credința creștină, cifra 7 simboliza armonia, milostivirea și pacea. Din câte șapte stele sunt constituite constelațiile Carul/Ursa Mare, respectiv, Carul/ Ursa Mic/ă.
Tradiția hindusă ăi atribuie Soarelui șapte raze, dintre care șase indică direcțiile spațiului, iar a șaptea rază corespunde Centrului.
În tehnica de meditație, filosofia și știința Yoga sunt definiți șapte centri energetici subtili, sub denumirea consacrată de chakra.
În Africa, 7 este simbolul perfecțiunii și al unității.
Conform cutumelor, la români se practica trasarea a 7 linii peste mormântul proaspăt, pentru iertarea păcatelor celui abia înhumat.
După ceremonialul înmormântării, cei prezenți se îndepărtau șapte pași de mormânt, apoi reveneau, tot în șapte pași, spre el. În multe provincii românești, se credea că sufletul mortului sălășluiește/ întârzie/ rămâne șapte zile în proximitatea mormântului.
Pitagora, celebrul matematician din Grecia Antică, afirma că 7 este rezultatul însumării/ adunării triunghiului și pătratului – figuri geometrice desăvârșite pentru matematicienii de acum câteva milenii.
Suma celor două cifre ale vieții 3+4 (tatăl, mama), ca și cele patru puncte cardinale erau cunoscute de egipteni și babilonieni.
Apreciem că, în construirea celui de-al șaptelea volum de poeme al său (prezenta ediție bilingvă: română-japoneză), Doamna Adela Popescu a concentrat cât mai multe dintre vibrațiile semnificațiilor cifrei 7, enunțate mai sus, dar a avut în vedere, cu prioritate, faptul că 7 reprezintă semnul omului plenar/ împlinit/ întreg (suma numerelor 4/ femeia și 3/ bărbatul). Concomitent, a ținut cont de realitatea că 7 constituie simbolul lumii complete, al creației încheiate, al renașterii și perpetuării a tot ceea ce este viu. (roportal.ro, elystar.ro/modules/news, geocitities.com, Ed. For You)
Acest superb, elegant volum: Cartea Sacră a Doamnei ADELA POPESCU ne convinge, prin subtilitatea riguros matematică a structurii sale ezoterice, că se întrupează într-o hologramă a Cuvântului Desăvârșirii și a unității originare, specifică fluidului primordial, din care Unicul Creator a zămislit toate cele văzute și nevăzute, știute și neștiute, greu de cuprins cu mintea și inima, dar pe deplin accesibile Duhului Sfânt, care le-a și dăruit scânteia divină.
După cum se cunoaște încă din străvechime, Dumnezeu a creat Lumea în șase zile și, odihnindu-se în cea de-a șaptea, a metamorfozat-o în zi sacră, întărind, astfel, prin tainic legământ, legătura ombilicală, în plan fizic și spiritual, dintre Dumnezeu și om.
În prelungirea concepției Sfântului Augustin, prin a șaptea apariție editorială a sa – nu oriunde, ci în Țara Soarelui Răsare: Japonia, miraculos tărâm al mândrilor samurai ! -, Adela Popescu dăruiește celor două popoare ale noastre, român și nipon, un original ghid de măsurare a timpului devenit istorie, dar ne și deschide un imens Portal Spiritual, noua Poarta Sărutului brâncușian (de la Tg. Jiu, Gorj, România): minereul de foc, esența esențelor – Timpul Trecerii/ Petrecerii/ Peregrinării omului pe Pământ, luminat neîncetat de Steaua Polară a Iubirii, Luminii, Iertării și Vindecării instantanee prin Miracol Divin.
Citiți Cartea Sacră a Doamnei ADELA POPESCU și veți trăi taina basmului românesc nepereche: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
În lupta cu Timpul, feroce, necruțător Timp, există, totuși, un învingător: Poetul, Omul tuturor victoriilor absolute.
În cazul de față, gladiatorul biruitor poartă numele Adela Popescu, din România - țara înfrățită, pentru veșnicie, din punct de vedere cultural și spiritual, cu Japonia, tărâm de la Soare Răsare, în care legea supremă este aceea a respectării datinilor și a Educației ridicate, permanent, la rang de Politică de Stat.
Japonia - Țara respectului copleșitor pentru om și pentru creațiile sale adevărate, de valoare universală.
|
Dan Lupescu 5/26/2018 |
Contact: |
|
|
