Strigături si Epigrame
Bun făcut – bine făcut?
.
Ce-i făcut e bun făcut,
Este-o vorbă pe la noi.
Un crâșmar turnând un țoi:
„Chiar și ce-i contrafăcut?”
Carpe diem
Te ridici, de cazi,
Suflu-ți tragi, bătrâne.
Ce poți face azi
Nu lăsa pe mâine.
Gusturile se discută?
Nu vrei dus cu pluta,
Să trăiești cu sluta...
Ce ție nu-ți place
Altuia nu face.
Pușca și gălușca
Trei ani n-o să aibă pace.
Punct lovit: dare de mită.
Deci, gălușca cine-o face,
Tot el trebuie s-o-nghită.
Cobea ce menește
Se și împlinește
Și-o făcu, umblând haihui,
Însuși el cu mâna lui.
Cântă-o cobe prin răstoace:
Cine face sie-și face.
Turtulata și răsplata
Cum prăda ea, turtulată,
I-a intrat la apă barca.
După faptă și răsplată:
Restitutio și zarca.
Poama și fapta
Nicicând după coaște
Ceva s–ar cunoaște.
După poamă – pomul,
După faptă – omul.
Faptele, nu laptele
La bilanțul anului
S-a pus punct cancanului.
Fapte și tot faptele,
Nu oala cu laptele.
Aghioasele și oasele
Precum faci,
Așa și tragi:
Tragi la aghioase,
Nu rozi decât oase.
Cocoșneața și boroboața
Doar făcând înveți să faci:
Faci și turte, și colaci...
Cum te-ncurci c-o cocoșneață,
Cum faci câte-o boroboață.
Omul și fapta
Omul ce-i? O haină-n cui.
S-a rupt cuiul, omul nu-i.
Doar faptele bune-n lume
Îți lasă-un etern renume.
Fața omului cu două fețe
Omul cel cu două fețe
Parc-ar sta pe două bețe.
Pe din față-i uns cu miere,
Pe din dos e numai fiere.
Când se scutur’ florile
Nu tânji că-s tot mai pale,
Mai secate la cotor,
Tot mai scunde, mai ovale...
Florile – la vremea lor.
Retorică francă
Cum c-o floare nu se lasă
Primăvara-n toată glia,
C-o ghirlandă o mireasă
Își reface fecioria?
Florile și grădinarul
Un copist mânjea cu carul
Pânzele, culorile.
După cum e grădinarul,
Tot așa-s și florile.
Așa sfat, așa urare
Cine doarme nu-i e foame,
Mă învață doi berbeci
Din guvern, cu somnu-n coame.
Voi dormire-l-ați. De veci!
Ciga și mămăliga
Unui om flămând o cigă
I-ar prii ad-hoc ca flinta,
Iar un boț de mămăligă
Mai ceva decât plăcinta.
Tananica la guvern
La un pas de guvernare
Ca la joc în hora mare
S-a-ntâlnit foamea cu setea
Și nevoia cu scumpetea.
Doar cu postul saturi rostul
Găinușe coapte
Pentru papă-lapte,
Iar la mațe fripte –
Și răbdări prăjite.
Exemplu de urmat?
Foamea, spune-un doct, de iure
Scoate lupul din pădure,
Ci, de când se schimbă cursul,
Îi preia exemplul ursul.
Majorări de salarii în anii ciumei
La fierar vine-un arald:
-Vor salarii de doi coți?
O să-i potcovim pe toți.
Bate fierul cât e cald!
Demnitate
Câte flori sunt pe pământ,
Toate se duc în mormânt,
Dară nu se fac de-Ohaba,
Fincă n-au trăit degeaba.
Vestitorii primăverii
Peremptoriu, cu o floare
Nu se face primăvara,
Dar se-mbată simțivara
De-al ei míros și candoare.
Olfacția și lungul nasului
Fie-ți nasul ca un nap
Ori cât trâmbița de mare,
Floarea, pân’ n-o pui la cap,
Nu cunoști ce míros are.
Aparența și esența
Multe-ar vrea să te afume
Prin săbașul lor fițos!
Sunt atâtea flori în lume,
Dar nu toate au mirós.
Flori crescute, flori virgine
Într-un lan de farmec plină
M-a vrăjit al ciutei țâmp.
Una-i floarea de grădină,
Alta-i vérgura de câmp.
Floare-n glastră și nevastă
O femeie măritată
E-o urzică și ea, care
Deși dă în glastră-n floare,
Floare n-o mai fi vreodată.
Franchețe
Să iei orice adjuvant,
Silicoane net sau brutto,
N-o să-ți dea niciun implant
Inocența ce-ai pierdut-o.
Dacă n-ai, viața ți-o dai?
Întrucât n-avea noroc,
Mai să te doboare plânsul.
Oare, ca să stingi un foc,
Musai să te-ascunzi într-însul?
Cine-o caută-o găsește
Cum umbla prin țarc c-o moacă,
L-au luat la trei păzește.
Cine cu focul se joacă,
Tot acela păgubește.
Paie pe foc
Ca s-o mai potoale,
O pișcă de poale.
Foc pe foc nu-l stinge,
Ci mai mult l-încinge.
Omul supărat
Nu i-s boii-acasă
Și nici fum nu iasă.
Focu-acoperit
Arde-înăbușit.
Aparențele înșală
Omul sobru, reținut
Nu se ia după văzut.
Focul care-l credem stins
Sub cenușă stă aprins.
Focul și fumul
Davideni ce s-au pus piua,
Adventiști de ziua-a șaptea…
Fumul gros se vede ziua,
Focul viu se vede noaptea.
Cârciocul și focul
Ai cârcioc?
Și ție-ți iese.
Nu faci foc,
Nici fum nu iese.
Defunctul și punctul
Cât de mare-a fost defunctul,
Țara nu se-oprește-n loc.
Pentr’-un purice cât punctul
Nu zvârli plapuma pe foc.
Alarmă
Un cocoș ouă-o mărgică
Și-i alarmă la hotare.
Din scânteie cât de mică
Flacără se-aprinde mare.
Frica și ne-frica
Nu mi-i frică de ce fac,
Frică mi-i de ce nu fac.
Oricât de mare să fii,
Dar de frică tot să știi.
Frică
N-am murit la gherlă,-n Bărăgan…
Nicovala n-are frică de ciocan.
Au murit călăii, vechi și noi,
Nu cumva să deie ochi cu noi.
Spaimă
În oceanul de temut
Doi proscriși se bat c-un chit.
Te sperii din auzit
Mai rău decât din văzut.
Leac de frică?
Să te temi de-o pușlama,
Să te temi de umbra ta,
Să te temi de umbra lui:
Niciun leac de frică nu-i.
Consecutivitate
Norul mușcă rău penumbra,
Iar penumbra cheamă umbra,
Umbra sperie fricosul,
Speriosul roade osul.
Frica și fetica
Dacă frica-i ca fetica,
Fuge pe picioare lungi,
Tu, cu șansa atâtica,
De ce nú fugi s-o ajungi?
Precauție exagerată
Precauția, prin vreme,
Tot de vreme-i contrazisă:
Cine cel mai mult se teme
Își uită ușa deschisă.
Greșeala și pățeala
Oricât de mare să fii,
Dar de frică tot să știi:
De Dumnezeu când greșești,
De dracul când o pățești.
|
Nicolae Mătcas 5/21/2018 |
Contact: |
|
|
