Poetul Tudor Arghezi născut la 21 mai
Declarat cel mai mare poet al nostru de la Eminescu încoace – la debutul său editorial, în 1927 (la vârsta de 47 de ani).
*** S-a născut la 21 mai 1880, în București,după propria-i mărturisire, printr-o împrejurare de pripășire oltenească.
*** Tatăl poetului, Nae Theodorescu (născut la 7 ianuarie 1859, la Craiova, ca fiu al lui Tudor Cojocaru și al Bălașei), a fost, pe rând, comersant, funcționar, arendaș - lua în arendă câte o moșioară… Spre zarea pensionării: funcționar într-o bancă din Pitești.
*** Bunicul dinspre tată, al poetului, Tudor Cojocaru, s-a născut la Cărbunești – Gorj, sat pe care l-a părăsit de tânăr și a trăit în Craiova. Inspirat de locul natal, și-a schimbat numele în Theodor Cărbunescu.
*** TUDOR ARGHEZI e pseudonimul lui Ion N. Theodorescu, poetul împrumutând prenumele bunicului, iar numele l-a luat de la denumirea antică a râului Argeș: ARGESIS.
*** Copilăria și adolescența lui T. A. au fost umbrite de neajunsuri. La vârsta de numai trei ani, a doua soție a tatălui său îl alungă de acasă, viitorul poet fiind dat în gazdă, în București.
*** Arghezi și-a repudiat copilăria, numind-o cea mai amară vârstă a vieții.
*** 1887-1891: Școala Primară Petrache Poenaru, în Piața Amzei, dascăl fiindu-i părintele Abramescu, căruia îi va păstra o vie amintire.
*** 1891-1896: Gimnaziul Cantemir-Vodă, absolvit după cinci ani în loc de patru, repetând clasa a treia deoarece prof. de matematică nu-l promovase. Culmea este că, încă de la vârsta de 12 ani, Arghezi dădea meditații, în particular, de/ la algebră.
*** Dacă în școala primară părinte spiritual i-a fost diaconul Abramescu, în gimnaziu a avut un veritabil maestru, pe prof. Gh. Gârbea, un oltean frumos (…), poet cu vocație stinsă. După opinia lui Arghezi, un dascăl care să știe limba română mai bună și mai profundă, într-o epocă lipsită de facultăți de filologie și de lingvistică, decât Gh. Gârbea nu a existat.
*** Prof. Gârbea i-a intuit, încă din gimnaziu, talentul literar, arătându-i simpatie și o atenție aparte, rămânând cu viitorul mare poet după orele de română ori trimițându-l la el acasă (la profesor), în str. Romană, unde avea o bibliotecă înzestrată cu cărți rare.
*** Al treilea dascăl n-a mai fost un profesor, ci vraful de cărți bătrâne din strana dreaptă a chinoviei, tipărite cu litere chirilice.
*** Întrebat, în anii consacrării, care i-au fost autorii preferați în tinerețe, Arghezi a răspuns: „De la latini – Tacit, de la greci – Homer, Vechiul și Noul Testament, car au pagini de o mare frumusețe literară (…), cronicarii noștri, Verlaine, Baudelaire, Jules Laforgue…”.
*** Gimnazist fiind, în vacanțe lucra ca ucenic la un pietrar.
*** La 16 ani este custodele unei expoziții de pictură.
*** La 17 ani lucrează ca laborant, într-o uzină, iar la 18 – devine conducător al laboratorului. *** Când împlinea 19 ani, era diacon și referent de conferențiar pentru religia comparată, la o școală de ofițeri. În străinătate, timp de cinci ani, a cărat cu spinarea, a vândut gazete și bibelouri, a învățat să facă inele și capace de ceasornic…
*** La vârsta de 16 ani, în vacanța de vară a anului 1896, Ion. N. Theodorescu intră custode la prima expoziție INTERNAȚIONALĂ de pictură din București. Îi cunoaște pe I.L. Caragiale și pe Ștefan Luchian, pictorul descoperit și ajutat de Al. Bogdan-Pitești, renumitul colecționar al epocii.
*** De fapt, Al. Bogdan-Pitești îl inițiază pe Arghezi în tainele picturii și-i încredințează secretariatul grupării sale artistice Ileana. Cu Jean Steriadi, pictorul de mai târziu, Arghezi a fost frate de lapte.
*** La 16 ani, viitorul poet frecventează clubul socialist al ziarului Lumea nouă, din str. Doamnei, prilej de a-l vedea pe Garabet Ibrăileanu – cititorul cel mai feroce al bibliotecii (…) cum purica pe cotoare raftul de cărți (…).
*** În 1905 este trimis cu o scrisoare de recomandare către rectorul Universității catolice din Fribourg (Elveția), care-i oferă găzduire la mânăstirea cordelierilor, beneficiind de o bibliotecă bogată, unde-și petrece mai tot timpul.
*** Pentru a scăpa de insistențele trecerii la catolicism, se mută la un armurier, pe care-l însoțește în desele călătorii la Paris, cu MOTOCICLETA. A fost primul poet român care șoca Bucureștiul prin deplasările sale nonșalante cu motocicleta !
*** Revine în țară în anul 1910, chemat pentru clarificarea situației militare (avea deja vârsta de 30 de ani!). Redactează, împreună cu Th. Cornel, dicționarul Figuri contemporane din România, scris în franceză și română, a cărui coordonare îi va reveni mai mulți ani. În acest context, este vizitat de Garabet Ibrăileanu. Concomitent este și redactor de noapte (supra-revizor, cap limpede) al ziarului Viitorul. Colaborează la Viața socială, Rampa, apoi la Facla lui N.D. Cocea.
*** În perioada debutului său literar, Arghezi a frecventat faimosul cenaclu condus de Al. Macedonski. Mai târziu, în nr. 2 din 1904, al revistei Linia dreaptă, Arghezi va publica articolul Vers și poezie, în care (…oltenește, nu?!?) își atacă direct maestrul, atacă simbolismul macedonskian, pe
|
Dan Lupescu 5/17/2018 |
Contact: |
|
|
