Felicia Mihali din Montreal , o scriitoare de exceptie
Felicia Mihali e un artist al cuvîntului, o scriitoare trilingvă de un curaj iesit din comun. A scris 3 cărti în romăneste, 5 în franceză si 2 în engleză.
Dezrădăcinarea si imigrarea unui astfel de artist e uneori fatală. Nu în cazul Feliciei. Ea îmi aminteste în mod frapant de Petru Popescu, scriitorul de succes al generatiei mele, în Romănia socialistă a anilor ’70 si apoi, surprinzător, în America în limba locului. Ca si Petru Popescu, ea si-a asumat un risc dublu, cel al strămutării suprapus peste riscul de a-si dedica viata artei si a reusi sa trăiască din ea!
Admir acesti oameni pentru ca eu n-am avut curajul lor. Admiratia mea pentru Felicia Mihali e încă si mai mare pentru că a reusit in Romania venind dintr-un sat în Bucuresti si a reusit în Canada într-un domeniu unde nu multi imigranti se incumetă. E greu să te realizezi în Canada ca inginer, darămite ca scriitor ! Cărtile ei scrise în Diaspora sînt rezultatul talentului si perseverentiei ei amestecate cu un dram de inconstienta caracteristic imigrantului.
Dar să nu uităm că Felicia Mihali a venit singură în Bucuresti la 14 ani dintr-un sat din Oltenia, că a făcut turul Romaniei pe jos la 19 ani în 1986 si că a parcurs Europa pe bicicletă timp de 6 luni la 22 ani în 1989. Desi acum bunică, spiritul neînfricat al Feliciei nu se dezminte pentru că la ora la care scriu acest articol Felicia Mihali predă într-o scoală din Nunavut pentru un an.
Pe Felicia Mihali scriitoarea am descoperit-o întîmplător la biblioteca de cartier cu cărti scrise sau traduse în franceză. A fost o surpriză nefiind deloc la zi cu literatura romăna contemporană. Plecată din Romania în 1980, ultimii scriitori cititi în romăneste au fost Augustin Buzura, Petru Popescu si Marin Preda. De-a lungul anilor, în mod natural si din lipsa de timp, m-am desprins de literatura romăna deschizîndu-mă către universal.
Initial, am căzut peste cartea ei “Eu, Luca si chinezul”. M-a cucerit stilul direct, despuiat, realist, alert si ironic, povestea de dragoste între o tînără jurnalistă si un doctorant chinez consumată pe fundalul unei Romănii în derută si îmbătată de libertatea de după 1989. Cartea are un farmec deosebit datorită haosului care domneste în lumea jurnalistică a epocii, haos în care se învîrte eroina, haos prezentat dinamic, dens si cu umor de către această jurnalistă tînără care munceste cît doi si face fată cu curaj situatiilor limită. Felicia Mihali m-a frapat ca îndrăzneală si autenticitate, un fel de Erika Jong (Fear of flying) a Romăniei de azi.
Apoi, am citit tot ce mi-a căzut în mînă de ea, mai întîi “The Darling of Kandahar” în care Felicia Mihali a intersectat magistral două culturi, cea a emigrantului din Europa de Est si cea a francofonilor din Montreal. Am admirat profilul psihologic al Irinei, o tînără independentă, sigură de ea, maturizată prematur de imigratie si al mamei sale, artista în cautarea propriei identităti. Impresionantă mi s-a parut documentarea scriitoarei despre istoria Quebecului tradusă în jocurile imaginate de doua copile imigrante, jocuri care par a fi o încercare subconstientă de adaptare.
Apoi, am consumat cu foame ultima sa carte “A Second Chance”, povestea unui cuplu zdruncinat de infidelitatea sotului, infidelitate iertată si pe undeva razbunată de boala acestuia, boală care-l face dependent de sotie. Povestea cumva amară a iubirii statornice a unei femei pentru un bărbat care acum e doar un copil într-o carcasă de bărbat, e proiectată pe tapiseria socială a comunitătii romănesti din Montreal prezentată cu umor si cu o auto-ironie caldă. Insăsi stilul cărtii inspiră lentoarea si molcomia specifică unei anumite vîrste, o vîrstă contemplativă, unde compromisul si empatia iau locul resentimentelor.
Recent, am citit cartea cu care s-a lansat Felicia Mihali in 2000 “Tara brînzei”, o carte zguduitoare, tragică, înfometată, neiertătoare în adevăr si trăiri, pulsînd ca o rană deschisă. Ce parcurs inedit si autentic de la “Tara brînzei” la “A second chance” !
Pe Felicia omul am cunoscut-o personal la o expozitie de pictură a mai multor pictorite de origine romănă din Montreal unde am abordat-o si i-am vorbit de impresia puternică pe care mi-au făcut-o cărtile ei. In carne si oase, Felicia Mihali are o gingăsie de fetiscană care constrastează cu femeile aprige din cărtile ei.
Felicia e curajoasă si autentică în viata ca si în scris. Ea e adesea comparată cu Nancy Houston care scrie în două limbi, dar eu găsesc că Felicia Mihali o depăseste. Felicia este o scriitoare de talent pe care as plasa-o in aceeasi clasă cu Jhumba Lahiri si Anne Tyler si o mîndrie a Diasporei romănesti. Desigur, ne asteaptă cărti surprinzătoare semnate în viitor « Felicia Mihali » !
|
Vera Oren 5/1/2018 |
Contact: |
|
|
