„ Sic Transit Gloria Mundi…” - Dedicată colegilor mei
Anul acesta (2018) se împlinesc 56 de ani, de când promoţia „1962” a absolvit cursurile Liceului „ Nicolae Bălcescu” din Craiova, actualmente Colegiul Naţional „Carol I”.
In citadela din care, am plecat pe-a vieţii cale,
Cetăţenii pe trotuare merg încet, păşind agale,
La costum şi la cravată, îmbrăcaţi de sărbătoare,
Trecătorii, cu mirare, se întreabă : „ Cine-s oare ?”
Este floarea cea vestită, toţi cu şcoli cât mai înalte,
Adunând de-atunci încoace, decenii de ani etate,
Hotărâţi să se-ntâlnească, mai în fiecare an,
Până când n-o mai rămâne decât unul...la final.
Am venit din toată ţara, unii chiar din larga lume,
La-ntâlnirea cu colegii, să ne ţinem iar de glume !
Am fost prieteni buni la şcoală, şi-aşa am rămas mereu,
Dorul de-a-i vedea la faţă ne apasă tot mai greu.
Pupături, strângeri de mână, glume, vorbe amicale,
Amintiri din tinereţe, când nu prea aveam parale,
Dar aveam o calitate : eram veseli, geniali,
Hotărâţi şi noi s-ajungem...nişte oameni speciali...
Ne uităm unii la alţii, ne-ntrebăm chiar cu mirare :
Cum a fost, posibil, oare, o atare transformare ?
Am plecat cu toţi în viaţă, voioşi, tineri şi frumoşi
Şi ne-ntoarcem în postura...cu păr alb sau chelioşi.
După ani de trudă multă, am ajuns cum ne e scris,
Să acumulăm, fireşte „ bogăţii de nedescris” :
Pe la tâmple-avem argintul, aurul pus de dentist,
Plumb atârnă la picioare, pietre scumpe-n colecist...
La munte nu avem vile, nici la mare n-avem case,
N-am făcut nimic pe pile, precum alţii „ fără oase”,
N-am avut şi n-avem firme, intrate în insolvenţă
N-am ajuns la puşcărie niciunul din...”imprudendenţă”.
Insă mergem înainte, nu ne dăm deloc bătuţi,
Căci avem umor şi farmec, chiar şi oarece bănuţi.
Şi acum, la vârsta-aceasta, ne mai ţinem de femei,
Să ne-ajute-a trece strada sau să nu cădem pe-alei...
( adaptare după versurile unui autor bucureştean necunoscut).
|
