Strigături si Epigrame
Cine spune adevărul?
Din agora, un deștept: Cel mai scurt e drumul drept. Un pățit , la noi, tălâmb: Cel mai scurt e drumul strâmb.
Calea și dezagregarea
Care-i calea cea mai bună? Cea de mijloc, se-nțelege. „Volvo”, cum gonea nebună, Prinse să se dezagrege.
Din dâmb în șanț
Unui ins certat cu vinul Drumul drept îi pare strâmb Și-n zigzaguri, ca godinul, Dă prin șanț, aburcă-un dâmb.
Căpșunarii salahori și tâlharii profitori
Ce cu greu se dobândește Pe drumuri nu se găsește. Mai ușor se ia din casă, Că stăpânii nu-s acasă.
Cărări întortocheate
L-au dus pârtiile-n desiș, N-a mai dat de luminiș. Drumul drept la țintă duce, Cotitura – la răscruce.
Neclintit din drum
Cine drumuri multe bate Nu ajunge nicăieri. Cel statornic va străbate Anzii chiar – Cordilieri.
Cine la drum de cu seară…
Șúmen, după trei ocale, Pentru-a mai scurta din cale, De cu seară a plecat Și în tindă s-a culcat.
Guleai peste guleai
Doamne, dă tot sărbătoare, Doar o ziuă lucrătoare, Dar și-atunci să fie nuntă, Unde harurile se-nfruntă.
Cea de la urmă cerință
De-ndelungă folosință Doamne, de mai ai putere, Dă-mi, Te rog, ce n-oi mai cere: Puterea tânărului Și mintea bătrânului.
Frânghie inutilă
Am frânghie, dar n-am cui. Nu-l voi cere nimănui, Căci, de unde n-ai ce cere, Nici chiar Dumnezeu nu cere.
Dumnezeu propune,
Da-n traistă nu-ți pune Când se da minte de Sus, Lumea noastră s-a opus Și-atunci Domnul ce-a făcut? A umplut cu ce-a putut.
Când fuga e sănătoasă
Într-o lume netoțească Dumnezeu să te ferească De-alergarea șchiopului, De bătaia orbului.
Tergiversare birocratică
Chiar și Domnul greu dispune Omului niște dorinți: Îi trimite, bietu’,-alune, Când el nu mai are dinți.
Ce-i în mână...
Și la barza care-i chioară Dumnezeu îi face cuib. Un bețiv burta-și măsoară: „Tot mai bine-i să mă-mbuib”.
Năzatic tomnatic
La ochiri de foc năzatic A rămas flăcău tomnatic. Omul, dacă se păzește, Și Dumnezeu îl grijește.
Deducție
Dacă pân’ la Dumnezeu Te mănâncă, cică, sfinții, N-am s-ajung în iad nici eu, Sora nici, frații, părinții...
Inerență
Soața bate păturile, Soțul bate lăturile. S-au unit un bun și-un rău Cum lăsat-a Dumnezeu.
Dilemă
Dacă de la cel ce n-are Nici chiar Dumnezeu nu cere, El, la Marea Judecare, Fără suflet – un’ va mere?
Interogație
Dumnezeu, că-i Dumnezeu, Și pe toți nu-i mulțumește. Ce mă fac, atuncea, eu, Că mă zbat, pe mal, un pește?
Ne-fierul și cerul
Dumnezeu dacă-ți ajută, Și fierul se face plută. Eu, că-s mai ușor ca fierul, Nu mă ia în brațe Cerul?
Sunt mai hoți hoții din casă
La hoți Domnul nu te lasă, D’aia-L rog pe Dumnezeu: Feri-mă de cei din casă, Că de ceilalți mă fer eu.
Aura și torța
Că pe jos sau în covergi, Cocoțate sau pe-o rână, Și la Dumnezeu când mergi, Tot cu torța mergi în mână.
Sacul și dracul
Când o iei prin heleșteu, Nu uita pe-o clipă sacul, Cât de mare-i Dumnezeu, Cam așa de hoț e dracul.
Bătaie ruptă din rai
Domnul nu bate cu bățul, Dar ți-o coace mai dihai. Nu-i dai nici sorocovățul, Căci bătaia e din rai.
Mintea nu se dă, nici vinde Dacă-L rogi și-L proslăvești, Domnu-ți dă tot ce dorești. Ar putea chiar bogăție, Numai nu și-nțelepție.
Dumnezeu nu bate cu bățul
Domnu-apasă-a băi pe clape Calm, ușure-ușurea. El, de cine-ar vrea să scape, Mai întâi mințile-i ia.
Ajutor condiționat
Ban cu ban trag la bănuți. Dă un snop și ia crucerul. Numai dacă tu te-ajuți, Te va ajuta și Cerul.
Rugă de creștin
Un creștin cum se ruga, Provocă în strană larme: „Doamne, dă-i la cel ce doarme, Cel ce lúcră – va avea”.
Rugă de știrbocit
Doamne, dă-mi o pară-n gură, Dar mi-o dă mestecătură, Că numai un dinte am, Ba și-acela-i de haram.
Zorul și viitorul
Frate-iepure, ia-ți zorul, Dar să știi că viitorul Nu e cum gândește omul: Cum o fi să deie Domnul.
Prioritate
Așteptând să-l pape, omul, Să se mai scobească-n dinți! Mai bine te rogi la Domnul Decât să te rogi la sfinți.
Plăgile și binefacerile capitalismului
Între roiuri de rău pline E-un principiu pus pe roți: Fiecare pentru sine, Numai Domnul pentru toți.
Post de voie? De nevoie!
Știi? Pe sfânt meleagul meu Un rob al lui Dumnezeu Nu postește c-așa vrea, Ci că n-are ce mânca.
Dumnezeu cu mila
Pentru Dumnezeu: jos capa! Prinde la rugină sapa. Pune mâna, soră Mila, Și-o să pună și El mila.
Un necaz nu vine singur
Ieri se-mbolnăvi purcica, Astăzi i-a crăpat pisica. La măseaua care doare Limba lovește mai tare.
Varicelă dubioasă
Se-ndoia pân’ la pământ C-ar avea vărsat de vânt. Nu te legi un’ ți se pare, Ci acolo un’ te doare.
Ce durere e mai mare?
Cert c-o spune fiecare La durere: Miserere! Cea ascunsă e mai tare Decât orișice durere.
Remediul durerii mari
E știut: durerea mare Altă tămadă nu are (Cât o fi vrerea de tare) Decât una și mai mare.
Ce-i plăcut e foarte scurt
O plăcere,-oricât de lungă, Niciodată n-o s-ajungă. Deci, dup’-o scurtă plăcere Urmează-o lungă durere.
Din rău - bun mai greu se face
La cel ce te dușmănește, Tu cu bine-i răsplătește, Ca, la timpul oportun, Să devină și el bun.
Un amic nu-l naști - ți-l faci
Dúșmanului cel mai mare Să-i dai pâine și cu sare Și, din fostul inamic, Ai să ai un bun amic.
Pana și creionul bont
O peniță sparge-un piept, C-un creion nu-l dârâi bont. Mai bine-un vrăjmaș deștept Decât un prieten tont.
Vrăjmășia și prietenia
La strâmtoare – ochi de gheață, La nevoi se fac că plouă. Mai bine-un vrăjmaș c-o față Decât un amic cu două.
Învingătorul și învinsul
Chiar înfrânt pe cap, dușmanul Nu-l pui la jug cu plăvanul. Dușmanului ce se duce Fă-i un pod să nu se-ncurce.
Mai dușman decât deșteptul
Cât de mare-i nerozia Pe nerod să-l iei la rost, Tot atâta-i dușmănia Prostului să-i spui că-i prost.
Pe prieten nici c-o floare…
Un amic la cataramă Ți-l răpune-o epigramă. Cei mai buni amici din lume Ni-i facem dușmani prin glume.
Țara și îndatorirea
Țara când e la pierzare, Toți suntem ai ei ostași. Pe vrăjmașii țării tale Să-i socoți și-ai tăi vrăjmași.
Descărcare – împăcare
După tensiuni de ani Vine ora descărcării. Un salut între dușmani E-un prim semn al împăccării.
|
Nicolae Mătcaș 4/22/2018 |
Contact: |
|
|