23 aprilie , Ziua mondială a cărţii - Ziua de naştere a lui Shakespeare.
Ziua Internaţională a Cărţii este iniţiată şi sărbătorită de UNESCO, din 1995, în fiecare an, pe 23 aprilie.
În această zi s-a născut şi a murit William Shakespeare.
William Shakespeare (1564–1616) , „omul de pe Stratford”, înfăşurat într-un cocon de controverse nu numai în privinţa identităţii, culturii sale, ci şi a operei.
Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii şi numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete şi multe poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare opere scrise vreodată în literatură, datorită priceperii lui Shakespeare de a depăşi naraţiunea şi de a descrie cele mai intime şi profunde aspecte ale naturii umane. Se crede că majoritatea operei a scris-o între 1585 şi 1613, deşi datele exacte şi cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu precizie.
Influenţa exercitată de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleză din întreaga lume se reflectă prin recunoaşterea imediată a unor citate din piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare şi numeroasele adaptări ale pieselor sale.
Să lăsăm personajele să vorbească.
William Shakespeare„ Regele Lear”,
Tragedie scrisă în zorii secoului al XVII-lea, Renaşterea engleză, undeva între 1603-1606, nu oferă nicio clipă sentimental unui text obosit, depăşit; este urmărită pas cu pas prăbuşirea lui Lear, inspirit de legenda lui Leir, regale celţilor, modul în care personajul ajunge în subteranele nebuniei, după ce îşi împarte regatul celor trei fiice ale sale.
Tema regatului ajuns pe mâna unor conducători nepotriviţi fusese deja tratată mai înainte, în „Hamlet”. În „Regele Lear”, „Hamlet” şi în alte tragedii precum „Othello” şi „Macbeth”, Shakespeare prezintă spectacolul lumii copleşită de rău, „embrion monstruos”, lumea care şi-a ieşit din ţăţâni, iar relele o străbat ca o colonie de lilieci închisă într-o biserică părăsită.
Moartea are rol purificator (la fel şi în piesa înfăţişându-l pe prinţul danez, un idealist de tipul lui Quijote, dar cu o puternică dorinţă de a sancţiona, îl mână cu totul alte mobile decât cele ale Cavalerului Tristei Figuri) .
Teatrul Shakespearean, inspirat de tragedia antică, este străbătut de ideea necesităţii restabilirii echilibrului lumii, fapt ce implică adeseori răzbunarea, crima, iar suferinţa este doar un parcurs iniţiatic care îl redescoperă pe erou.
Actual al III-lea din „Regele Lear”, organizat în jurul scenei furtunii în care regele este prins, stihiile naturii sunt chemate în timp ce Lear se revoltă împotriva întorsăturii nebănuite pe care a luat-o destinul său: „Suflaţi, turbate vânturi…Vă revărsaţi puhoaie, peste praguri/ …Iar tu, fulger, / Cu tunetul atotzguduitor, / Turteşte-odată sfera lumii aceste, / Tiparele naturii să le spulberi/ Ca-n vânt să piară tot ce e sămânţă/ De nerecunoştinţă-n omenire.”
Memorabil: Minunata replică a lui Lear pe care o repetă cea mai tânără dintre fiicele sale, Cordelia:
„Te-nvăţ cum să-mplineşti menirea ta:
Ce e frumos, păstrează, nu schimba.”
William Shakespeare, Opere, vol I., „Sonete”. „
Scrise în preajma anului 1600, „Sonetele” sunt o „probă de foc” pentru orice traducător, în orice limbă.
Sonetul CI (traducere de Horia Gârbea)
Muză hoinară, ce canon să-ţi dau
Cînd negi că-i adevăr întru splendoare?
Frumos şi adevăr alături stau
În dragoste. Acceptă, prin urmare.
Răspunde, Muză, nu-i aşa că spui:
„Vrei să vopseşti un adevăr? E-n van:
Nu pensula va da culoarea lui,
Iar binelui mai binele-i duşman”.
„Ce e frumos nu trebuie slăvit”?,
De-aceea taci? Dar ce-i frumos e-n tine,
Mai trainic decît dac-ar fi zidit.
În veac va fi slăvit cum se cuvine.
Te-nvăţ cum să-mplineşti menirea ta:
Ce e frumos, păstrează, nu schimba.
Sonetul CI (traducere de Dan Grigorescu,}
O, muză leneşă, cum scapi uitând
Că adevăru-i zugrav frumuseţii?
În raza lor iubirea mi-o-nveşmânt;
La fel de faci, ai tot prinosul vieţii.
Vei spune, poate: ,,Adevărul n-are
Nevoie de vopsea; nici de penel,
Frumosul, ca să strălucească-n soare!
Un lucru scump e scump numai prin el!”
Că-i mai presus de slavă, vei tăcea?
Nu-i drept! De-o cânţi, va dăinui de-a pururi,
Mai mult ca un mormânt de aur; stea
Deasupra viitoarelor azururi...
Struneşte-ţi lira – te învăţ eu cum! –
Mult timp să pară cum apare-acum.
|
Dumitru Constantin 4/21/2018 |
Contact: |
|
|
