Cu mentorii mei
te-nvăţ să zbori, mi-a zis un vultur
şi m-a purtat pe piscuri dure;
acolo nu aveau menirea
oamenii…viaţa s-o îndure.
te-nvăţ curajul, mi-a zis Marea
şi am vâslit spre depărtări
dar n-am găsit lâna de aur
şi nici preablânde dezmerdări.
Te-nvăţ să cânţi, mi-a zis izvorul
Şi am cântat… şi am doinit
Şi astfel – eu cu tinereţea
Pe plaiul meu m-am altoit.
te-nvăţ să taci, mi-a zis o stâncă
şi m-a-nvăţat…cum să nu tac
de-atunci, să aflu adevărul
luntre şi punte eu mă fac.
te-nvăţ iubirea, mi-a zis viaţa
şi am iubit…şi mai iubesc.
nu de iubire duc eu lipsă,
ăsta-i păcatul omenesc.
te-nvăţ poeme, mi-a zis dorul
şi…precum norul călător,
prin patru zările planetei
îmi duc poemele…de dor.
vino copile, mi-a zis vârsta,
tutore aş putea să-ţi fiu
şi i-am răspuns într-o oglindă:
stimată Doamnă…e târziu…
la Montreal.
|
George Filip 4/20/2018 |
Contact: |
|
|
