Tablete pentru prieteni : Incultura factor distrugător
Conditiile istorico-geografice sunt fără îndoială un factor care constitue mediul de trăire si dezvoltare a unui popor -factor epigenetic- si pune o amprentă asupra evolutiei lui în timp determinîndu-i de asemenea si evolutia în complexul popoarelor care îl înconjoară.
Evident că toate grupurile umane nu au avut aceeasi dezvoltare, desi au existat asemănări în modul lor de evolutie. Dar tocmai diferentele sunt acelea care din punct de vedere geo-politic au contat mai mult în modul lor de devenire.
Românii sunt un exemplu tipic din acest punct de vedere; ca origine ei sunt mai mult traco- geto-daci decît români cu un amestc de cumani, slavi si un mare amestec de populatii care de-a lungul primelor treisprezece secole s-au abătut asupra lor; cînd occidentul se pregătea să iasa din Evul mediu, românii se pregăteau să inte în el! Cînd în Frantza, Portugalia si Bohemia se construiau catedrale si se înfiintzau universităti, romînii trăiau în bordeie sub pămînt, erau supusi unor năvăliri "barbare”,se retrăgeau din cîmpie în codri si munti ca să supravietuiască, erau hîrtuitzi, cu frica mortii în ei.
Limba română era o aparentză de limbă latină - în sensul că era cea mai putin apropiată de latină -
si care se scria cu un alfabet împrumutat de la slavi -cirilic- după ce secole înainte în biserica ortodoxă română se facea slujba în slavonă ! Iată deci primele elemente de întîrziere istorică si culturală a poporului nostru.
Din sec XIII pînă în sec XIX, principatele române, mici si dependente de puterile mari care le înconjurau (Ungaria, Polonia, Rusia si Turcia la sud de Dunăre) au suportat tot timpul vasalitatea pe care au fost obligati să o accepte ca să nu fie efectiv ocupate; această supunere politică a ajuns asa de dominantă către începutul sec XIX, încît practic totul era dictat din afară în dinamica statului, inclusiv domnitorii; mai mult, însusi actul Unirii Principatelor a fost discutat si aprobat de Napoleon III, iar Istambulul s-a amestecat în însusi votul pentru Unire, încurajînd propaganda anti-unionistă.
În acest timp, structura socio-demografică în Pricipate rămînea una de tip dominant, în care o clasă conducătoare -boierimea- care sustinea pe Domnitor, avea forta politică si economică, iar restul populatiei -dominant rurală- erau iobagi săraci.
Ca exemplu de raport între clasele sociale din acea epocă este faptul că în preajma Unirii tăranii erau pedepsiti de boieri cu bătaie corporală pentru absentza de la muncă sau greseli.
Abia după revolutia tărănească din 1905 si după primul razboi mondial tăraniilor li s-a dat pămînt din expropierea marilor proprietătzi, au început să fie alfabetizati prin înfiintarea de scoli primare în fiecare comună si au fost scosi din bordeie si adăpostiti în case.
Dacă din punct de vedere geopolitic românii din Principate au fost izolati la periferia estică a Europei si la periferia Imperiului bizantin si otoman, românii dîn Trasilvania au avut o situatie mai diferită constituind acolo un grup majoritar alături de mînorităti puternice ungare si germane; cultura vestică a fost acolo mai accesibilă prin intermediul catolicismului si civilzatiei Europei centrale (Austria, Ungaria, Germania).
Pînă la începutul celui de al doilea război mondial, România a fost o tară cu o populatie rurală dominantă si în genere needucată pentru că alfabetizarea la sate a început în mod organizat abia după 1922; în perioada dintre cele 2 războaie a fost o înflorire a literaturii si cercetării datorită eforturilor unei mici pături de intelectuali care s-au format în majoritate studiind în centrele de cultură din occident-majoritar în Frantza-. Perioada comunistă care a durat peste 45 de ani a reusit să distrugă tocmai acest procent de 10 % de intelectuali, să rupă orice relatii cu occidentul si să promoveze în mod artificial (educatie incompletă, diplome date cu usurintză pe criterii politice, etc.) o pseudo -nouă intelectualitate a căror urmasi au preluat conducera statului după răstunarea regimului communist.
În decursul istoriei Romîniei, acestă dublă izolare -geo-politică si întelectual -culturală- a avut grave consecintze: din punct de vedere al conducerii de stat si economiei, România apare azi în ochii occidentului ca o tară care nu se poate autoguverna datorită incompetentei în luarea deciziilor, coruptiei în aparatul de stat, etc., ceea ce a dus la suspendarea creditelor europene.
Din punct de vedere cultural, se pare că învătămîntul este de o calitate deosebit de scăzută si din acestă cauză nivelul intelectual al tineretului este mult sub cel al tărilor vestice; evident că sunt -din fericire -si cazuri izolate, cînd tineri au reusit să cucerească medalii la concursuri internationale.
Dezinteresul fatză de cultură, în genere, a dus si la pierderea valorilor morale în masa populatiei care, în acest mod, a schimbat relatiile inter-umane si creează o tensiune crescândă între membrii societătzii.
Aceastăa stare duce la degradarea, la diminuarea demnitătii umane si la pierderea coeziunii sociale.
Pericolul este pierderea constiintei de apartenentză la o comunitate; de aici este numai un pas până la pierderea constiintei nationale. Si acesta nu e dorită de nimeni, pentru că duce la dezmembrare, lucru grav pe care niciun român nu-l doreste.
De aceea România are nevoie de o....adevărată renastere !
Toronto / ON
N.O. In memoria D - rului Dinu Dimitriu, personalitate a comunităti românesti din Canada, colaborator al Observatorului.
|
Dr. Dinu Dimitriu 4/19/2018 |
Contact: |
|
|
