Mă întorc acasă de- Înălțare,
Îmi fuge soarta, fuge talpa,
Le însoțesc și eu prin lume,
Și uit de mama, și de tata,
Și de miresmele nebune.
Trăiesc din gânduri ce mă-ndeamnă
La răscoliri de taină-aleasă,
Dar dorul mamei mult înseamnă
Şi- mi cheamă sufletul acasă.
Mă tot visez dormind în crâng,
Lângă fântâna cu găleată,
Unde mormintele își plâng
Istoria demult uitată.
Când obosesc de drum nebun,
Când forța nu mai are forță,
Mă întorc în satul meu, cel bun,
Să îmi aprind o nouă torță .
Mă întorc acasă de- Înălțare,
Când bate toaca-n satul meu
Și simt, din binecuvântare,
Că mă înalț, prin EL, și eu!
|
