Atitudini : Ce-ar fi, dacă?
Fiind noi creaturi raţionale şi cu gândul liber, umblând în toate timpurile şi locurile, cunoscute şi necunoscute, ne punem adesea întrebări de genul: Ce-ar fi fost, dacă? sau Ce-ar fi, dacă?
Ce-ar fi fost, dacă? Prilej de exerciţiu mental retrospectiv, care nu mai poate schimba în niciun fel trecutul.
Ce-ar fi, dacă? O întrebare proiectivă care ţinteşte viitorul. Kilometrul 0 al oricărui plan personal, familial, social etc, dar şi un exerciţiu mental, cu sau fără urmări practice.
De exemplu, ce-ar fi, dacă porunca a opta din Decalog, “ Să nu furi”, ar deveni efectivă peste tot în lume, fiind respectată cu sfinţenie de orice persoană, indiferent de vârstă, sex, religie, naţie, profesie, statut social etc.?
La început, nimeni nu şi-ar da seama de acest fenomen…paranormal. Dar, rând pe rând, statele lumii vor raporta la ONU, că pe teritoriul lor, în ultima lună, în ultimul trimestru etc. nimeni n-a furat nici măcar un capăt de aţă! Ştirea sau ştirile de acest gen vor deveni breaking news şi vor fi plasate în prime time. Unii vor propune scoaterea verbului “ a fura” din vocabular, a derivatelor, a proverbelor, a tuturor creaţiilor artistice, a legilor etc. care se referă la furt, hoţie, hoţi etc. Nu vor lipsi nici petiţiile către Dumnezeu, pentru scoaterea poruncii “ Să nu furi” din Decalog, ca fiind desuetă. Pe alocuri vor avea loc emoţionante fraternizări, îmbrăţişări, între foştii hoţi şi cei care au fost victimele acestora.
Euforia aceasta globală nu va dura, însă, mult. Efectele economice şi sociale negative,chiar catastrofale ( altă catastrofă pe lângă atâtea cărora trebuie să le facem faţă!) nu vor întârzia să apară.
Judecând lucrurile la rece, trebuie să recunoaştem, că de-a lungul istoriei omeneşti, în jurul poruncii “ Să nu furi” s-a clădit o economie ( chiar mai multe) , cu structură şi instituţii aparte, în care muncesc şi din care trăiesc sute de milioane de oameni. Unii trăiesc din încălcarea poruncii, alţii din prevenirea încălcării, alţii din prinderea, judecarea şi condamnarea hoţilor.
Furtul ( sau hoţia) este acţiunea de a-ţi însuşi ceva ce nu-ţi aparţine. Există un furt evident, grosier, incriminat şi pedepsit fără excepţii: furi din buzunare, sari gardul şi furi ce se găseşte prin curte, spargi o bancă şi furi banii, furi o maşină, furi găinile din coteţ, furi un om etc. Hoţii dezonorante. Există şi hoţii subtile, greu de dibuit. Unele atât de subtile, încât au devenit legale, onorabile. Furtul de state, este când dezonorant, când onorabil.
Justiţia ( dreptatea omenească) este reprezentată ca o femeie legată la ochi ( adică nepărtinitoare, necătând la faţa omului), ţinând într-o mână balanţa şi în cealaltă sabia. Este faţa văzută. Faţa nevăzută nu mai este legată la ochi, justiţia uitându-se atent la buzunarul, la funcţia, la poziţia, la puterea împricinatului, fie persoană fizică, fie persoană juridică, subiecte de drept naţional sau drept internaţional.
“Să nu furi” este miezul ultimelor cinci porunci : 6. Să nu ucizi.7. Să nu fii desfrânat.8. Să nu furi.9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.
Furtul are ca imbold poftirea neînfrânată ( un pas spre alte desfrânări) a ceea ce este a aproapelui. Odată poftirea satisfăcută, apare şi mărturia mincinoasă: eu sunt proprietarul şi aproapele minte. Şi pentru a le acoperi pe toate, şi poftirea, şi desfrânarea poftirii, şi mărturia mincinoasă, şi furtul, adesea, se recurge la ucidere.
Să nu furi? Păi, dacă nu s-ar mai fura absolut nimic, nici măcar un capăt de aţă, ar fi afectată serios şi industria uciderii şi cea a desfrânării, în care lucrează şi din care trăiesc alte sute de milioane de oameni.
Ministerele justiţiei s-ar reduce la o mână de oameni, instituţiile şi firmele de pază, firmele de avocatură, ar da faliment, industria de apărare şi comerţul cu arme ar avea de suferit etc. Poate părea o ironie, dar toţi cei care , conştient sau inconştient, trăiesc pe seama hoţilor, trebuie să le pupe acestora mâna că există. Şi să nu uităm, că hoţii neprinşi, negustori cinstiţi, au toate şansele să devină demnitari onorabili, în funcţii de stat, în mari companii, în organisme şi organizaţii naţionale şi internaţionale.
Aşa cum , în lumea civilizată ( ?) se fac demonstraţii pentru dreptul la avort, pentru dreptul la desfrâu general şi total, de ce nu s-ar face şi demonstraţii pentru dreptul la furt? Ce-ar fi ?
Ce-ar fi, dacă Hristos ar apare pe toate ecranele televizoarelor în prime time, pe calculatoare, pe smartphonuri, şi ar zice “Vin duminica viitoare!”? Ce-ar fi?
|
Nicuşor Gliga 4/9/2018 |
Contact: |
|
|
