Persecuțiile împotriva creștinilor continuă brutal în secolul 21
Creștinii au parcurs stoic o lungă istorie a suferinței. Dacă în primele secole, creștinii au fost vânați în imperiul roman pentru că religia lor nu era recunoscută, terorea nu a încetat nici după ce creștinsmul a fost acceptat in anul 313, prin edictul din Milano, oficiat de Constantin cel Mare, și nici după ce a devenit religia imperiului ȋn 380, prin edictul de la Tesalonic. La aproape două milenii de la acest momente critice, creștinii au un record trist – continuă sa fie religia cea mai persecutată cu peste 7.000 de victime în anii 2014-2015 și peste 2.400 de biserici distruse, conform datelor culese de Open Doors Ministry. Acest record teribil a fost deja depășit in 2016, an considerat the organizația World Watch cel mai sângeros din istoria secolului 21. Creștinii sunt oprimați fie prin politici oficiale – ȋn Coreea de Nord, sudan și Eitreea, de pildă – fie prin atacuri teroriste, în foarte multe state din lumea islamică - cu un record absolut in zonele ocupate de Califatul Islamic în Siria și Irak, sau în Egipt. Nu e de mirare astfel că, potrivit organizațiilor de monitorizare a drepturilor religioase, creștinismul este religia cea mai persecutată din lume.
Coreea de Nord, sau statul teroare a lui Kim, este regimul cu cel mai mare record de persecuții cu peste 70.000 de creștini aflați în lagare de muncă. Teroarea este politică de stat ȋn Eritreea și Sudan - chiar dacă nu există statistici oficiale cu privire la numărul celor incarcerați sau uciși aici, ambele țări sunt între primele zece la persecuții. Datorită terorii impuse creștinilor de către Califatul ISIS, de Boko Haram și de Al Shabab ȋn lumea islmaică, creștinismul este aproape de dispariție in Irak și zone largi din Siria. Asităm la o execuție ȋn masă a religiei creștine ȋn locurile ei natale, acolo unde discipolii lui Isus au reușit să aducă cuvântul Său ȋn primele secole după crucificarea Sa. Destinul creștinilor este tulbure și în state unde există totuși un regim al legii, cum ar fi Pakistan, Arabia Saudită sau Egypt. Creștinii nu numai că au mari dificultăți în exprimarea religioasă, dar sunt amenințați foarte ușor și unilateral de blasfemie anti-islamică. Datorită faptului ca bieții creștini ajung la mâna justiției străzii, este dificil de estimat numărul real al victimelor la nivel mondial. Recent ȋnsă, Vaticanul a indicat că 100.000 de creștini sunt uciși anual. Lor li se alătură un număr imens de refugiați care poate nu vor mai reveni la casele lor niciodată, alte victime sunt cele torturate sau violate pentru credința în Isus.
Singurele schimbări ȋn persecuțiile ultimelor decenii reflectă doar dinamica politică nu, din nefericire, și un efort mondial de stopare a acestor atrocități. Spre deosebire de anii 80, cand persecuții masive s-au produs în foste zone marxist-comuniste (Indonezia a ucis peste 10.000 intre 1983-2003) cele mai periculoase atacuri anti-creștine se produc acum în țările islamice din orientul apropiat și Africa. De altfel, singurul stat din zonă care nu are în palmares fie atacuri directe, fie persecuții politice, este Israelul.
Din păcate, vocile politice reponsabile ale vestului nu au luat încă o atitudine serioasă față de această calamitate. Recent, în disursurile pascale, atât Papa Francisc cât și prințul Charles au precizat explicit că asistăm la o crimă împotriva creștinilor, dar teroarea nu va înceta doar cu discursuri. Parlamentul European a încercat o sensibilizare a lumii moderne față de această problemă modială ȋn 2014 printr-o sesiune extraordinară, dar nu a urmat nimic după. Open Doors continuă campania de alertă care indică cifre alarmate. Iată, zilnic peste 250 de creștini sunt uciși, peste 100 sunt răpiți, peste 150 de femei sunt violate, peste 60 de biserici atacate, peste 160 de creștini sunt încarcetați fără judecată. Căte materiale de presă se scriu zilnic? Cine ia atitudine politică vehementă? Tăcerea este ucigatoare și ipocrită. De ce? Vestul modern și porsper, fondat pe valorile creștine și adus la culmi de progres pe această temelie este complice prin tăcere.
Creștinii au nu numai o istorie a persecuției dar și o tărie imensă în arta suferienței. Intr-un film, Paul Apostolul lui Hristos, care rulează acum în cinematografe, există un testament moral profund care explică această istorie a celor ce cred în miracolul învierii. Persecutați brutal de împăratul Nero, Paul si Luca, precum și sutele de creștini care urmau sa fie decapitați, crucificți sau arși de vii au lăsat umanitații un mesaj simplu – Suferința noastră este dovada existenței Lui.
Toronto / ON
|
Luiza Mureșeanu 4/9/2018 |
Contact: |
|
|
