Cândva de Sfintele Pasti
Mulţi paşi grăbiţi şi,..răcoarea însufleţea,
Tropăia sub picior asfalt vechi, vineţiu,
Lume multă deşi,.. era noapte, târziu,
Iar neonul străzii umbre lungi desena.
Şi-acel dangăt de clopot, pe toţi, ne chema
Înflorind rugăciuni, în suflet, şi comori,
Era credinţă pură şi în mâini ţineam flori.
Cum primăvara a umplut biserica!?
Răvăşind iar amintiri, în inima mea,
Din copilărie, din iubire, din vis,
Trupul Domnului s-a ridicat în abis,
« În cerul deschis », desemnând Învierea!
La miezul nopţii-au izbucnit vocile-n cor
Cântându-se, solemn, «Cristos a Înviat!
Lumină sfântă din lumină, s-a luat
În foamea de credinţă cu atâta spor!
………………………………………………………
Pâlcuri de flăcări mici clipeau bucurie
Lumea curată se întorcea acasă:
Pască, cozonaci şi vin erau pe masă
Şi ouă-ncondeiate cu fantezie….
…………………………………………………….
Bat clopotele şi azi, în sărbătoare,
Ecouri respiră -acum- prin amintiri.
Cu credinţă-n suflet, scânteieri în priviri,
Lumea se îmbie de sfântă-ncântare...
Montreal
|
