A sosit Anul Nou !
e Anul Nou la usa principală
să ne grăbim să descuiem zăvorul
si să lăsăm să intre pe fereastră
lumina de-nceput si viitorul
acum e numai zâmbet si sfială
dar va veni secundă cu secundă
va toropii toti norii de-ndoială
ce-adăpostesc iubirea si-o alungă
să îl lăsăm să cearnă fericirea
cu salba ei de plete lucitoare
pe zâmbetele noastre ponosite
să nu-l uităm la usa de intrare
e Anul Nou la usa principală
să nu-l lăsăm să sune-n asteptare
să ne deschidem bratele si ochii
si să-l cuprindem cât e el de mare
e Anul Nou acum in bătătură
un oaspete asteptat dar ocolit
inevitabil vom începe-o uvertură
cu un andante plin de zgomot felurit
Decembrie cu mama
Laura Homa, Toronto
În valuri ruginii pletele-i cad
pe umerii adusi de trudă;
si mâna tremurândă, surdă,
atinge geamul înghetat.
E-aceeasi dulce alinare
văzând-o cum priveste trist
la fulgul ce senin coboară
si se asterne lin, ca-n vis.
Se uită pe furis afară
în neaua luminată în culori;
si gândul ei pe loc dispare
în depărtări ce-o macină de dor.
E-aceeasi mamă ce odinioară
ne săruta în zori pe crestet;
dar zâmbetul îngrijorat, e vested
în asteptarea îmbrătisării din pridvor.
Pe buzele-i suave doarme glasul
ce cu tărie ne trezea fiorul;
acum e doar un scâncet cu sfială
ce dapănă amintirile si dorul.
Zâmbeste îmbujorat si-n ochii umezi
întrezăresc o undă de iubire;
e-aceeasi mamă care-n depărtare
ne-mbrătisa urându-ne de bine.
Priveste-n fiecare colt al lumii
ce zid a pus in calea ei de mamă;
până si bradul de Crăciun sau neaua
sunt mult mai reci aici, e ca o dramă.
Zâmbeste trist si în ascuns oftează
la gândul graiului de-acasă;
priveste apoi in jur si se inseninează
la văzul nostru misunând prin casă.
E frig afară, noaptea e târzie,
mama priveste afară-n asteptare;
decembrie înstrăinat pare să-mbie
eternu-i suflet de copil, să zboare.
|
Laura Homa, Toronto 1/1/2005 |
Contact: |
|
|
