Clipele privirii
Prin umbre de crenguţe-nmugurite
S-a risipit lumina alb-sfioasă
Brodată-n glod,.. atât de preţioasă,
Cătând odihna ierbii, abia, ivite.
Prin aer pur trece, în primăvară,
Cu sunete de-argint, cântând o rugă,
Palidul vânt cu aripe de ceară,
Ca lacrimile iernii să le sugă.
Adorând chipul dulce,-al strălucirii,
Cu surâs de aur, flămând de-albastru,
Pe fruntea bolţii se desmiardă astru`
Punând iubire-n cupele privirii…
Prin aburi noi trudesc să se strecoare
Zile de-azur atât de diafane,
Doruri şi visuri, cu-atingeri profane,
În ochii cu luciri de sărbătoare…
Inimi cu puls rapid în primăvară,
Clipe solemne ce-şi plătesc tributul,
Clipe descoperite în sărutul
Plăcerilor ce dau pe dinafară…
|
