De Florii ( rucodelie)
Ce vâlvă s-a iscat deodată!
Mulţimi se-nghesuie pe străzi…
A Romei falnică armată
De la război aduce prăzi?
Nu-s cai semeţi pe sub valtrapuri,
Nici sutaşi la patru ace,
Doar nevăzute sfinte prapuri
Prevestind o nouă pace.
Bătrâni şi tineri vor să vadă,-
În mâini stâlpări de finic ţin,-
Nu generali făcând paradă,
Ci pe Iisus purtat de-asin.
Mă-îmbat-o dulce bucurie,
O, Doamne, Dumnezeul meu!
Să strig îmi vine, cu tărie:
Ierusalimul azi sunt eu!
Dar bucuria nu-i stăpână
Când vagi nelinişti o pătrund;
Blănile oilor din stână
Pericole de moarte-ascund.
Înşelătoare lume blândă
Chiar sub a Templului bolţi;
Păstorii lupi se ţin la pândă
Să-Ţi curme viaţa între colţi.
Din Legea Veche, fals, tertipuri
Au măsluit ca nişte hoţi.
Pentru lumeştile nimicuri
Vor împotrivă să-Ţi stea toţi.
Fiind mai la-ndemână saltul
Din curăţie la păcat,
Hristoase, Te-or schimba cu altul
De drept comun, un condamnat.
Cum oarbe patimi nasc de zor
Suflete tulburi, cugent bont,
Descotorosi-se-vor uşor
De Tine, ca Pilat din Pont.
Cu spini încoronat Te-or duce
Pe deal, în chiot de barbari,
Din trupu-Ţi meşterind o Cruce,
În flancuri străjuind tâlhari.
Fugi, Doamne, iute din cetate
In Galileea înapoi,
Mioarele-s acum turbate
De lupii deghizaţi în oi!
Dar dacă frica Te învinge
Şi sfatul omenesc adopţi,
Nădejdea lumii se va frânge
În burta nesfârşitei nopţi.
Rămâi dar, Tatăl Tău o cere,
Ca tainic pildă să ne dai,
Cum doar prin moarte şi-înviere
Se-ntoarece sufletul în Rai.
|
Nicușor Gliga 4/1/2018 |
Contact: |
|
|
