La Florii
de Florii dau zarzării în floare.
fluturii prin aer se căşună.
multe ştie…însă nu le spune
ocheşica nopţii - doamna Lună.
de Florii o să mă duc pe-acasă.
dorul strâns în suflet vrea să zboare
iar eu vreau să aflu - pe la TUZLA
cine şi cu cine-o să se-nsoare…
să mai plâng cu Marea mea cea Neagră
şi să-i duc un strop din emigrare;
să-l descânte şi să-mi spună - dacă
ştie ce sunt dorurile-amare.
să mă duc în cimitir - la maica,
maica FLOAREA…veşnic supărată.
s-o întreb dacă pe lumea asta
ar mai vrea să nască vreodată.
şi-i voi spune - ţi-am adus mireasă.
o cheamă MARIA şi-i româncă.
ea-mi pune FLORII pe pragul vârstei
şi iubirea noastră e adâncă.
iar lui FLOREA - fratele mai mare,
care ară noaptea, ca strigoii,
o să-i duc un bici cu briliante
să îşi mâne-n greaua viaţă - boii.
m-aş opri la şcoala mea primară
şi aş trece pe la primărie,
unde - cu trei poli de ani în urmă,
sărutam o fată durdulie.
veau să văd şi moara…şi bătrânii.
printre ei -pe tatăl meu- PANDELE;
cel ce se-njura cu comuniştii
şi zvârlea cu toporişca-n stele.
de FLORII aş vrea să fiu la TUZLA.
dorului să-i pun aripi - să zboare.
să sărbătoresc cu toţi ţăranii
şi să plâng poeme - lângă MARE…
la Montreal.
|
George Filip/ Montreal 3/31/2018 |
Contact: |
|
|
