Romania de dincolo de vorbe : De 100 de ori Romania intregita.
Din moșii și strămoșii noștri, țăranii viețuitori pe meleagurile provinciilor românești, au sărbătorit la 25 martie unul dintre cele mai importante evenimente ale creștinismului, Buna Vestire sau, cum spuneau bunicii lor, Blagoveșteniile. Venerată de creștinii din întreaga lume, această zi marchează momentul în care Arhanghelul Gavril a vestit-o pe Fecioara Maria că va da naștere Mântuitorului Isus Hristos. Tradiția populară denumește evenimentul Ziua Cucului pentru că, se spune, este prima zi de primăvară în care cucul cântă și anunță că iarna a trecut.
Poate nu întâmplător, la 1850,domnitorul Grigore Dimitrie Ghica atunci când a decis reorganizarea Agiei (vechea denumire a Poliției) pe criterii moderne a înmânat agai Mihăiță Filipescu stindardul ce purta pe una din fețe, brodată, scena în care Arhanghelul Gavril aducea „vestea cea bună” Mariei. Acest moment a legalizat, practic, Poliția Română ca instituție de stat. Pentru polițiștii din România, ziua de 25 martie (a Bunei Vestiri) a devenit zi de naștere a unei instituții ce își comemoreaza înaintașii, își venerează tradițiile și servește statul și cetățeanul respectându-și deviza „LEX ET HONOR”.
Anul acesta, marcarea Zilei Poliției are o semnificație specială. Ea are loc în anul în care România și românii sărbătoresc 100 de ani de la Marea Unire înfăptuită la 1 decembrie 1918. La ceremonia solemnă desfășurată luni, 26 martie la sala Auditorium a palatului Regal din București, polițiști activi și în rezervă, colegii lor din celelalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, fețe bisericești, elevi ai școlilor de poliție, o mulțime de invitați au păstrat un moment de reculegere pentru înaintașii lor. Invitații au avut prilejul să vadă și să înțeleagă, ilustrate prin documente și prezentate într-un film realizat de Comisarul-șef de Poliție dr. FLORIN ȘINCA, cu contribuția entuziastă și total dezinteresată a postului de televiziune al Patriarhiei Române TRINITAS TV, acțiunile întreprinse de polițiștii români, de la toate nivelurile în timpul Primului Război Mondial.
Marcarea în acest an a Zilei Poliției Române, ceremoniile desfășurate, au prilejuit și lansarea unui volum de factură istorică scris de același împătimit al arhivelor, doctor în istorie și profesor universitar FLORIN ȘINCA și intitulat „POLIȚIA ROMÂNĂ ȘI UNIREA DIN 1918”.
Din proprie experiență știu că este infernal și, uneori frustrant, să cotrobăi prin bibliotecile și arhivele colbuite, nu de multe ori păstrate în condiții precare, cu dosare incomplete sau care și-au pierdut urma. De aceea, ce face Florin Șinca este, dincolo de munca de cartiță, un act de restituire a istoriei, de nuanțare prin intermediul documentelor a unor fapte pierdute în negura timpului. În cele din urmă acesta este adevăratul patriotism ce naște dorința ca cei contemporani cu el și viitorii să înțeleagă mai bine, mai profund istoria noastră.
Că peste ani, cândva, nenumăratele articole de specialitate și cărți scrise de Florin Șinca vor ajunge și ele în arhive prăfuite, este inexorabil. Speranța autorului este aceea că o dată, în viitor, altcineva îmbolnăvit de microbul cercetării istorice se va apleca asupra „documentelor cu documente” cum pot fi numite fără rezerve cărțile lui Șinca și va continua să scormonească în rafturile bibliotecilor și arhivelor. Dacă există vreun câștig în toată această zbatere a autorului? Cu siguranță da! Poliția Română are un cronicar ce nu obosește să spună tuturor că „Paznicii cetății” (politistii), au făcut de-a lungul istoriei, tot ce au putut pentru liniștea cetățeanului.
Cartea despre care vorbesc nu poate fi povestită. Ea vorbește singura și prezintă activitatea polițiștilor români în perioada Primului Război Mondial. Aceasta trebuie citită „cu creionul în mână” pentru că faptele cuprinse în ea, bazate pe documente reale aflate în faximil la sfârșitul volumului aduc informații uluitoare despre activitatea, spiritul de sacrificiu, jertfele dar și succesele întregii ierarhii polițienești, de la ministrul de interne și șeful poliției și până la ultimul sergent de stradă. Cu toții, unii pe front ajutând serviciile de informații ale armatei, alții în ilegalitate culegând date despre inamic, precum și cei mulți rămași în spatele frontului pentru a asigura ordinea și linistea sub ocupația straina, au raportat, de multe ori cu prețul vieții, datele aflate despre mișcările inamicului. Mulți dintre cei care au avut zile și au scăpat de ororile Marelui Război și-au făcut datoria și în Al Doilea Război Mondial dar au sfârșit umiliți, neîmpărtășiți și fără de lumânare, dupa razboi,în închisoarea polițiștilor din cetatea Făgărașului și în alte temnițe. Așa se scrie istoria care, „dacă nu este știută amenință să se repete”. De aceea este nevoie de scotocitori în arhive care, prin cercetările lor să aducă adevărul la iveală și să ofere opiniei publice motive de reflecție, să influențeze în bine decizii.
Am putea trece ușor peste sacrificiile făcute de polițiști de-a lungul istoriei României, invocând adagiul „morții cu morții și viii cu viii” dar, cred că, ar fi un sacrilegiu față de sângele vărsat de polițiști în cele două războaie și, mai grav poate, în războiul permanent de lângă casă.
Acesta este rostul demersului comisarului-șef dr. FLORIN ȘINCA și aceasta au înțeles și personalitățile prezente la ceremonia prilejuită de Ziua Poliției Române și lansarea volumului „POLIȚIA ROMÂNĂ ȘI UNIREA DIN 1918”.
Copleșiți de actul de restituire istorică săvârșit de dl. Florin Șinca prin redactarea acestei cărți, Preasfintitul Părinte IERONIM Sinaitul, episcop vicar patriarhal, dl. Mircea TUDOR, președintele MBTelecom, dl. Alexandru PUGNA, secretar de stat în Ministerul Culturii și Identității Naționale, Comisar-șef Florian DRAGNEA, prim-adjunct al Inspectorului general al Poliției Române, Alteța Sa, principele Șerban Dimitrie STURDZA, au afirmat prin intervențiile sau mesajele lor că un asemenea document este cel mai pur demers către înțelegerea istoriei naționale și respectarea sacrificiilor înaintașilor nostri.
Repet cu tărie ; citiți cartea, încercați să o înțelegeți și nu vă uitați niciodată moșii și strămoșii! Doar așa vom fi români în România sau oriunde in lumea larga.
Citez în consens, epitaful de pe o cruce din cimitirul militar românesc de la Odesa. Cel ce iși doarme somnul în pământ străin nu era polițist dar era român:
„Camarade trecător/ Ajuns în țară, eu te rog/ Fă-mi cel din urmă bine:
Pământul Țării să-l săruți/ Și pentru mine”.
|
Marian Tudor 3/29/2018 |
Contact: |
|
|
