Unificarea datei Pastelor , premiză a refacerii unităti crestine
Una dintre cele mai actuale probleme ale Bisericii crestine este aceea a refacerii unitătii sale vizibile.
Modelul este acela al Bisericii primare unde - în ciuda diferenţelor dintre Apus si Răsărit - exista o comuniune euharistică între toti crestinii. Din nefericire, conditiile istorice diferite au cauzat un proces reciproc de înstrăinare, transformând diferentele în confesiuni.
Una dintre aceste diferente - simtită cu amărăciune de noi, cei de astăzi - este diferenta în sărbătorirea Învierii Domnului sau Sf. Pasti. Si în acest an, ortodocsii prăznuiesc Sf. Pasti la 27 Aprilie, în timp ce catolicii si protestantii la 23 Martie.
Vom încerca, în cele ce urmează, să vedem cauzele care au determinat celebrarea Pastelor la date diferite si ce se poate face pentru ca toti crestinii să poată sărbători Învierea Domnului - cea mai mare sărbătoare a Bisericii crestine - la aceeasi dată.
Răspândirea crestinismului în Imperiul roman a faci-litat formarea de traditii si practici locale care au devenit - cu timpul - diferente în Biserică. Una din aceste diferente a fost aceea a datei si felului calculării datei Pastelor.
Începutul controverselor pascale este destul de obscur si urcă - în istoria crestină primară - până la dezacordurile dintre iudeo-crestini si ceilalti crestini. Cele mai acute s'au manifestat în a doua jumătate a secolului al II-lea : crestinii din Asia celebrau moartea si Învierea Domnului la 14 si 16 nissan - a IVa lună din calendarul iudaic - împreună cu iudeii, urmând calendarul iudaic. Astfel, Pastele coincidea cu luna plină, după echinoctiul de primăvară, dar anul lunar era mai scurt decât cel solar cu 11 zile si 3 ore, fapt ce determina introducerea unei noi luni la fiecare 2-3 ani.
Imperfectiunea calendarului iudaic si marile oscilatii în anii cu noua lună intercalată creau impedimente pentru toti crestinii, care trebuiau să se îndepărteze de data astronomică pentru a nu întâlni Pastele iudaic ; la Roma si în Răsărit se celebrau răstignirea si Învierea vineri si duminică, într-o zi oarecare din lună. Ziua Pastelor era duminica ce urma după 14 nissan, după luna plină si după echinoctiul de primăvară. Dacă luna plină cădea duminica, Pastele era amânat pe duminica următoare.
La scurt timp au apărut diferente si între Alexandria si Roma. La Alexandria echinoctiul era la 21 Martie, iar Pastele era calculat după un ciclu de 19 ani. Deci, Pastele cădea între 22 Martie si 25 Aprilie. La Roma echinoctiul era la 18 Martie, iar ciclul pascal de 16 ani. Ulterior, echinoctiul a fost mutat la 25 Martie, iar ciclul pascal la 84 de ani. Pastele cădea între 25 Martie si 21 Aprilie.
Controversele pascale, cele mai celebre , au fost ace-lea dintre Papa Anicet si Policarp Episcopul Smirnei, spre anul 155, sau între Papa Victor si Episcopul Policrat al Efesului spre anul 190.
Sinodul din Arles din 314 a hotărât, în canonul I, că Pastele să fie sărbătorit « în acelasi timp de toti crestinii », Papa voind să impună computul său privind calcularea datei Pastelui ca la Roma, ceea ce n'a reusit.
S'a ajuns, astfel, la Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325, care a stabilit ca Sf. Paste să fie celebrat peste tot în aceiasi zi, adică duminică, după luna plină urmând echinoctiul de primăvară.
Sarcina de a calcula data Pastelor a fost încredintată Bisericii din Alexandria Egiptului - datorită superioritătii de atunci în probleme de astronomie - care trebuia să informeze celelalte Biserici locale. S'au păstrat scrisorile pascale ale Sf. Anastasie cel Mare, care anunta celorlalte Biserici surori data Sf. Pasti.
Precizăm totusi că Sinodul I ecumenic din 325 nu a dat o regulă precisă, pur tehnică, asupra calculării datei Pastelor si că documentele si canoanele sale nu vorbesc de Pasti. Numai în Enciclica sinodală către Bisericile din Egipt, Libia si Pentapole citim « Toti fratii din Orient, care un timp celebrau Pastele cu iudeii, îl vor celebra - de acum înainte - cu romanii, cu noi si cu toti cei care l'au celebrat totdeauna în acelas timp cu noi » (Socrate, Istoria bisericească, I, 9). Iar Enciclica Împăratului Constantin cel Mare vorbeste de necesitatea ca toti crestinii să prăznuiască Pastele în aceeasi zi, diferit de iudei.
În ciuda recomandărilor Sinodului din 325, Roma continua să calculeze Pastele după propriul său comput - nerespectând computul alexandrian - adăugând uzanta de a nu-l celebra în prima duminică după o sâmbătă cu lună plină si de a nu depăsi ca dată limită 21 Aprilie.
Sinodul din Antiohia din 341, în canonul I, a aplicat sanctiuni împotriva celor ce nu respectau recomandările Sinodului niceean, iar Sinodul de la Sardica din 343 a stabilit un interval de 50 de ani, acord ce n'a fost totusi respectat.
O primă unificare a avut loc în secolul al VI-lea când Roma, renuntând la computul său si pe baza recomandării făcute de Dionisie cel Mic, un învătat monah dobrogean - cel care a calculat era crestină de la Mântuitorul Hristos - a acceptat computul alexandrian, adică echinoctiul la 21 Martie, ciclul de 19 ani si limitele datei Pastelor între 22 Martie si 25 Aprilie.
Ziua Învierii Domnului - care în secolele precedente făcea parte din ciclul Rusaliilor - a fost legată de ciclul Pastelui si a sfârsit prin a purta numele de Pasti. Au mai fost necesari încă 459 de ani pentru ca datele duble să dispară - fapt petrecut în 784 - si încă o sută de ani înainte de unificarea computului pascal în Occident.
În anul 1582, Papa Grigore XIII, cu ajutorul astronomului Aloisius Lilius, a reformat calendarul iulian - alcătuit la anul 44 înainte de Hristos de Iulius Cezar, după calculele astronomului Sosigene - suprimând 10 zile (4-15 Octombrie), diferenta din acel an între anul astronomic si cel civil. Noul calendar s'a numit gregorian fiind acceptat imediat de catolici si din 1775 si de protestanti. Ortodoxia a refuzat să-l accepte, considerându-l - prin Patriarhul Ecumenic Ieremia II sau prin Mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei - ca mijloc de propagandă catolică. Deci, din 1582 există practic două date ale Pastelor.
De-a lungul anilor, diferenta dintre anul astronomic si cel civil s'a mărit, ceea ce a determinat tările ortodoxe să organizeze o Conferintă la Constantinopol, în anul 1923, care a îndreptat calendarul iulian, motivată “ca o necesitate inevitabilă la care nu se opune nici un impediment canonic”. Prin acceptarea de către statele civile a reformei gregoriene - Rusia si Bulgaria în 1918, Serbia si România în 1919, Grecia în 1923 - s'a ajuns la divergente rezolvate partial la Conferinta din 1923 la care au participat reprezentantii Bisericilor Ortodoxe din Constantinopol, Serbia, România, Cipru si Grecia.
Biserica Ortodoxă Română, prin reprezentantul său Arhim. Iuliu Scriban, a fost de acord cu modificările calendarului iulian, adică : a.- echinoctiul de primăvară s'a transferat din 8 în 21 Martie, suprimându-se diferenta de 13 zile dintre anul astronomic si cel civil (1 Octombrie 1923 a devenit 14 Octombrie 1923) ; b.- anul va avea 365 zile si la fiecare patru ani se va adăuga o zi, la 29 Februarie (an bisect) ; c.- sărbătorile cu dată fixă rămân neschimbate ; d.- Pastele va fi sărbătorit după calendarul iulian, pentru a se păstra unitatea Bisericii, până când un Sinod ecumenic sau panortodox va hotărî diferit.
Marele avantaj al calendarului îndreptat în 1923 la Constantinopol este extraordinara lui precizie, redu-cându-se diferenta dintre anul astronomic si cel civil de la 26,02 secunde, adică o zi la 3.500 zile din calendarul gregorian, la numai 2,02 secunde, adică o zi la 42.772 ani !
Din nefericire, nu toate Bisericile Ortodoxe locale au urmat recomandările Conferintei ortodoxe din 1923.
De atunci au acceptat aceste recomandări Bisericile Ortodoxe din Constantinopol, Antiohia, Alexandria, România, Bulgaria (din 1968), Cipru, Grecia, Polonia si mânăstirea Vatoped. Au rămas la calendarul iulian neîndreptat, Bisericile Ortodoxe locale din Ierusalim, Rusia, Iugoslavia si mânăstirile de la Athos si Sinai.
Problema unificării datei Pastelor s'a discutat - în ca-dru ortodox - la Conferinta de la Vatoped din 1930, la Congresul profesorilor de teologie ortodoxă de la Atena din 1936 si la Conferinta de la Moscova din 1948.
Astăzi, problema unificării datei Pastelor a devenit de stringentă actualitate. Multe dintre diferentele celor două calendare provin din faptul că unii vor să evite coincidenta cu Pastele iudaic, altii nu. Recomandarea Sinodului niceean din 325 de a interzice celebrarea Pastelor înainte de cele iudaice nu are caracter dogmatic, nici canonic, fiind dată în conditiile calendarului iudaic de atunci, din 325. Deci, orientarea după acel calendar si după ciclul pascal iudaic nu mai este nici adecvată, nici actuală. În plus, canonul 7 apostolic interzice celebrarea Pastelor înainte de echinoctiul de primăvară, iar canonul 1 al Sinodului antiohian din 314, interzice celebrarea Pastelor odată cu iudeii, nu înainte de ei.
Pentru regretatul profesor Teodor M. Popescu, solu-tia problemei este dublă : a.- una relativă - reducerea marelui spatiu pascal de la 35 zile (22 Martie la 25 Aprilie) la numai 7 zile ; b.- alta absolută - stabilirea datei Pastelor la o dată fixă, la 15 Aprilie, solutie asemănătoare celei propuse de O.N.U.
Alt regretat profesor, Liviu Stan, vedea alte lipsuri în recomandările din 325: a.- aplicarea ad litteram a recomandărilor niceene nu este posibilă deoarece când în emisfera nordică este echinoctiul de primăvară, în cea sudică este cel de toamnă ; b.- crestinii de la ecuator - unde nu-s echinoctii - ar urma să nu sărbătorească niciodată Sf. Pasti.
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a adoptat la 8 Mai 1968, următoarea pozitie oficială : “Sărbătoarea Pastelor ar putea să aibă loc la o dată comună : sau într-o duminică mobilă, între 22 Martie si 25 Aprilie, după echinoctiul de primăvară si după lună plină, sau la o dată fixă care ar putea fi a II-a sau a III-a duminică din Aprilie. În toate aceste cazuri nu se opun dificultăti nici de ordin dogmatic, nici canonic, nici cultic sau tipiconal ». Aceasta pozitie am prezentat-o personal la Simpozionul ecumenic organizat la Roma de Fundatia Dragan, la 10 mai 1969.
Fostul Patriarh Ecumenic Athenagoras I a cerut tu-turor crestinilor, de Sf. Paste 1969, să celebreze Învierea Domnului la aceeasi dată. Ca răspuns, între 16 si 19 Martie 1970, Centrul ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Geneva a găzduit o Conferintă consultativă intercrestină, organizată de Consiliul Ecumenic al Bisericilor si de Secretariatul pentru unitate al Vaticanului, făcându-se noi pasi pe drumul rezolvării acestei probleme care divide astăzi pe crestini.
Consultatia ortodoxo-catolica de la Alleppo Siria, din martie 1997 a prezentat trei propuneri privind unificarea datei Pastelor :
a. mentinerea regulei de la Niceea din 325 (Prima duminică, după luna plină, după echinocţiul de primăvară)
b. folosirea datelor astronomice moderne pentru stabilirea exactă a echinocţiului de primavară ;
c. folosirea meridianului Ierusalimului.
Viitorul Sinod panortodox va discuta si problema unificării datei Pastelor, cum a făcut-o la Conferinta panortodoxă Rodos I (1961), Rodos II (1963), Rodos III (1964), Chambesy (1968), existând sperante că va fi rezolvată unitar de Bisericile Ortodoxe locale, pentru ca ulterior - în discutii cu catolicii si protestantii - să se găsească modalitatea unificării datei celei mai importante sărbători crestine : Învierea Domnului.
Mileniul al III-lea va trebui să vadă realizată unitatea Bisericii crestine, care desigur nu va fi uniformitate, ci unitate în diversitate, exprimată atât de frumos în testamentul Mântuitorului Iisus Hristos « Ca toţi să fie una » (In. 17, 21).
Bibliografie selectivă
1. Hefele/Leclercq, Histoire des Conciles, t. I, 1, Paris, 1907, p. 450-470.
2. A. Fliche - V. Martin, Histoire de l’Église, Ill, Paris, 1947, p. 88-90.
3. K. Bihlmeyer/H. Tuechle, Storia della Chiesa, 1, Brescia, 1955, p. 350-355.
4. E. Braniste, «Problema unificării calendarului liturgic în Bisericile Ortodoxe», in Ortodoxia no 2, 1955, p. 181-216.
5. T.M. Popescu et allii, Istoria Bisericească Universal, 1, Bucuresti, 1956, p. 137-140 si 214-216.
6. V. Vinay, Storia della Chiesa, II, Roma, 1961, p. 40-45.
7. O. de Urbina, Nicée et Constantinople, Paris, 1961, p. 50-95.
8. T.M. Popescu, «Problema stabilirii datei Pastelor», Le problčme de la date de Pâques, in rev. Ortodoxia, no 2, 1964, p. 344-444.
9. J. Danielou-H. Marrou, Nouvelle Histoire de l’Église, I Paris, 1963, p. 136-140, vol. 11, Paris, 1968, p. 193-200.
10. SOEPI, Genčve, no 15, din 24, Aprilie 1969.
11. Unificazione della Pasqua, Fondazione Dragan, Roma, 1969
12. M. Sesan, «In problema unificrii calendarului», în Mitropolia Ardealului, no 9-10, 1969, p. 670-680.
13. L. Stan, «Pentru serbarea Sf Pasti la aceeasi dată», în Studii Teologice, no 5-6, 1970, p. 369-385.
14. S. 0. P., avril 1997.
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu
Univ. Sherbrooke, Canada
|
Pr. Prof.Cezar Vasiliu / Montreal 3/27/2018 |
Contact: |
|
|
