Jerusalim
Președintele Trump dând curs uneia din promisiunile făcute în campania electorală, a recunoscut Jerusalimul drept Capitală a Statului Israel și a hotărât mutarea Amb
asadei Stastelor Unite în acest oraș. Pe lângă furtuna internațională stârnită de această decizie și in pofida ei, multe alte state precum Cehoslovacia, Guatemala și printre ele se pare că și România, ar fi dispuse să recunoască Jerusalimul drept capitală a națiunii Israeliene. Ce anume determină aceste țări să răspundă cu promptitudine acestei mult contrversiale enunțări? Probabil nimic mai mult decât dorința de dreptate.
De mult prea mult timp omenirea pare să ignore dreptul legitim al evreilor la revendicarea pământurilor strămoșilor lor după ce o soartă sinistră și dorința de expansiune a unor mari puteri vrășmașe, i-au împins la pribegia zărilor îndepărtate și i-au împrăștiat precum frunzele mânate de furtună pe toate meridianele lumii, siliți de-a lungul a 2000 de ani să îndure ura antisemită, urgia progromurilor repetate la îndemnul autorităților și chiar moartea în lagărele de concentrare. Acum la 70 de ani după proclamarea Statului Israel, Organizația Națiunilor Unite continuă să nege legitimul drept al acestui popor la reîntoarcere pe pământul strămoșesc, ca și dreptul stabilirii capitalei lor în orașul lui David, Jerusalim. Soarta acestui oraș, unul dintre cele mai vechi din lume, a îndurat ca însuși poporul evreu dealungul a patru milenii, perioade de strălucire ce a iscat invidia multor puteri, dar și perioade de mizerie, cruzima și ruină. În lunga lui istorie, Jerusalimul a fost distrus de două ori, asediat de 23 de ori, atacat de 52 de ori și capturat și recapturat de 44 de ori. A păstrat mărturia luptei pentru păstrarea credinței într-un singur Dumnezeu, ce în multe cazuri a fost pângărită prin continuarea închinări în fața unor zei creați de om și aspru pedepsită - ne spune Biblia – prin boli, plagă, război și urgie. Perioada Anilor de Aur (Golden Years) din timpul domniei Regelui David și Solomon, glorificați pentru mutarea capitalei Regatului Unit Israelian în Jerusalim în anul 1006 BC de David și clădirea Primului Templu de Solomon, a fost răsplata loialitățiii lor în fața lui Dumnezeu și a contribuției lor la consolidarea statului și a credinței. Palatul regelui David și Primul Templu, - documentează în urma excavațiilor recente - gradul de cultură și sofisticație realizate în acele timpuri. După moartea regelui Solomon în 926 BC, tensiuni dintre triburile din nord și cele din sud, au dus la separarea statului în două regate. La nord, Regatul Israel, cucerit în 722 BC de Asirieni, iar la sud, Regatul Judaic cu capitala în Jerusalim, rămas independent până în anul 586 BC, când a căzut în mâinile Babilonului condus de Nabucodonosar. Acesta a distrus Jerusalimul și Templul, apoi a ordonat deportarea și împrăștierea a zeci de mii de locuitori în Babilon. Cuvântul Domnului și Mesajele Sale au fost totdeauna insuflate credincioșilor prin profeții timpurilor, ce au fost considerați adevărați conducători ai bisericii și călăuzitori ai obștiei. După căderea Primului Templu și moartea lui Isaia, mulțimea descumpănită, fără o călăuză și sub presiunea idolatrilor Babilonului, au căzut în robie. Pierzând contactul cu Dumnezeu, au plătit scump pierdera credinței. Abia după 70 de ani, după moartea lui Nabucodonosar și căderea Babilonului sub Persieni, 42,000 de exilați s-au întors din robie și mănați de un puternic impuls religios, a vrut să reclădească Templul. Dar acesta nu a putut fi realizat decăt după ce Darius I a devenit rege al Persie în 522 BC. Cel de-al Doilea Templu a fost consecrat în 516 BC de profeții Hagai și Zaharia, ce au profesat că ”gloria acestui Templu va fi mai mare decăt a celui dintâi” deși Israelul era sub ocupație străină. Când Persia a fost invinsă de Alexandru Macedon în 332 BC, Judaismul a suferit influențe filozofice Heleniste, ceea ce a produs deteriorea relaților dintre evreii helenizați și cei ortodoxi. Ortdoxi s-au revoltat și sub conducerea Macabeeilor au creat în Judea dinastia Hașmoneană ce a continuat din 165 până în 37 BC, când Romanii, sub Pompei, au ocupat Judea. Sub Romani, Herod a fost unul din marii regi ai Judeii ce și-a extins dominația până în Arabia, a creat multe proiecte de construcție și a renovat Cel de-al Doilea Templu. După moartea sa în 4 BC, taxele, intreruperea lucrarilor de construcție și nemulțumirile populației sărăcite au contribuit la primul război contra Romei. Pe fundalul acestui tablou a apărut Creștinismul. Hristos a devenit pentru mulți, călăuzitor, profet și Fiu al Domnului. Discipolii creștini au adus Cuvântul Domnului cu impetiziotate în toată lumea, răspândind creștinismul pretutindeni printre popoarele flămânzite de speranță într-o lume mai bună și mai dreaptă. După Romani, în timpul Orânduirii Bizantine a fost construită Biserca Adormirii Maicii Domnului (The Holly Sepulchre), apoi Jerusalimul a fost capturat de Arabi în 638 și transformat în Califat. Au zidit Domul Stâncii cu acoperis de aur pe temelia celui de-al Doilea Templu distrus de Romani, creând indistructibila unitate fizică a celor trei biserici într-un interlock inseparabil. In perioada primei cruciade apărătorii evrei și musulmani ai orașului, a fost măcelăriți, iar populația redusă sub 2000. Orașul impânzit de pelerini din toată lumea sub protecția Cavalerilor Templari și Ospitalieri, a fost tranformat în Regatul Jerusalimului. Dar năvala musulmană din 1187 sub Saladin a scâldat în sânge creștinătatea. Urmează alte cruciade, stăpănirea Imperiului Otoman urmată de cea Britanică și lupta pentru Indepența Israelului. Profețiile biblice din Vechiul și Noul Testament indică reîntoarcerea poporului ales în orașul lui David ca semn al timpului revenirii Mântuitorului să împarte dreptatea pe pământ. Atracția permanentă a evreilor spre Orașul Sfânt al Jerusalimului a fost dorința dominantă ce s-a transmis din generație în generație pentru că acolo se află izvorul supraviețuirii acestui popor.
|
David Kimel / Toronto 3/25/2018 |
Contact: |
|
|
