Gândirea igienică
Cadourile pe care le primim au vreo utilitate funcţională, estetică etc.sau nu au niciuna, fie prin ele însele, fie în funcţie de preferinţele destinatarului. Dacă are o utilitate şi a nimerit la cine apreciază, gustă utilitatea, atunci cadoul şi-a atins scopul: acela de a fi un buştean pe focul bunelor relaţii dintre oameni. Dar asta presupune, din partea dăruitorului, spirit de intuiţie, răbdare, timp etc. până găseşte ceva adecvat, care să placă destinatarului, nu mai puţin şi dăruitorului. Trebuie să recunoaştem că ,ceea ce dăruim, vrem să ne placă şi nouă, să aibă acelaşi efect asupra destinatarului ca şi asupra noastră.
Sunt persoane care au un talent înnăscut, un dar de la Dumnezeu, de a potrivi în mod fericit cadoul cu destinatarul.
Anul trecut, în tomnă, am primit cartea “ Se una note d’inverno un viaggiatore” ( Dacă într-o noapte de iarnă un călător) a scriitorului italian, Italo Calvino (1923-1985). Domnişoara Laura Pirazzoli, doctorandă în ştiinţe cognitive la Londra, a scris pe carte următoarea dedicaţie: “ Spero che questi esercizi di stile di Calvino possano affascinarti e divertiti tanto quanto a me.” ( Sper ca aceste exerciţii de stil să te fascineze şi să te distreze tot atât de mult ca şi pe mine.).
Pentru a verifica dacă-i place cadoul, destinatarul trebuie să “ consume” utilitatea acestuia: mănâncă bomboanele, îmbracă haina, încalţă pantofii, pune florile cu grijă într-o vază, bea vinul, citeşte cartea etc.
Călător prin viaţă fiind, din raţiuni meteorologice, abia acum m-am apucat să citesc cartea. Lipsea noaptea de iarnă…
Trebuie să recunoasc că, “exerciţiile de stil” ( comentarii pe marginea unor teme şi observaţii) ale lui Calvino, sunt captivante şi surse de inspiraţie pentru alte exerciţii de stil. Cadoul e potrivit…
Ca exemplificare de “ exerciţiu de stil” am reţinut acest pasaj:
“Am citit într-o carte că obiectivitatea gândirii poate fi exprimată folosind verbul a gândi la persoana a treia impersonal: nu spun , ci , cum se spune . Universul e plin de gândire, aceasta este observația de la care trebuie să pornim de fiecare dată.
Voi putea vreodată să spun: < astăzi scrie>, la fel cum , ? Numai atunci când mi se va pare ceva natural să folosesc verbul la impersonal voi putea să sper că prin mine se exprimă ceva mai puțin limitat decât individualitatea unui singur individ.
Și pentru verbul < a citi> ? S-ar putea spune așa cum spunem ? Dacă te gândești bine la asta, lectura este un act individual în mod necesar , mult mai mult decât scrisul. Admiţând că scrisul reuşeşte să depășească limitarea autorului, acesta va continua să aibă sens numai atunci când va fi citit de o singură persoană și când va trece prin circuitele sale mentale. Numai putinţa de a fi citit de un individ determinat demonstrează că ceea ce este scris participă la puterea scrisului, o putere bazată pe ceva care depășește individul. Universul se va exprima pe sine însuşi atâta timp cât cineva poate spune: . ( tradus după Italo Calvino, Se una note d’inverno un viaggiatore – 1979, pag.17)
E plin universul de gândire? Este, pentru că-i plin de oameni care gândesc. Şi mai sunt şi netrupeştile puteri create, îngerii şi îngerii căzuţi, care gândesc. Şi peste toţi, stăpâneşte şi gândeşte Dumnezeu, care-i ţine şi pe cei care gândesc cât şi pe cei care nu gândesc conform voii Lui.
Normal, logic şi sănătos este ca gândirea să preceadă scrisul, vorbirea. “L-a luat gura pe dinainte” vrea să spună că cineva a vorbit fără să fi gândit în prealabil. “ Vorba volant” este o consolare fără temei, după ce gura a luat-o înainte. Dacă a trecut prin “ circuitele mentale” ale cel puţin unei persoane, va produce efecte. Dacă n-a trecut şi a zburat, nu înseamnă că s-a pierdut. Ea a fost înregistrată Sus şi în cartea vieţii noastre, în conştiinţă ( Vai de noi, cum arată conştiinţele noastre!). La fel şi cu scrisul, dacă a fost sau nu a fost citit de cel puţin o altă pesoana, şi a fost distrus.
Cum e gândirea aşa este şi scrierea şi vorbirea, din punct de vedere al conţinutului. Aşa şi universul nostru. Dacă lumea în care trăim este urâtă ( tot mai urâtă), înseamnă că există o disfuncţionalitate serioasă în serviciul de profilaxie igienică, de salubritate a gândirii.
Şi uite aşa am făcut un … exerciţiu de stil, un pas mic spre o gândire igienică, astfel ca universul nostru gânditor să se exprime pe sine ecologic.
|
Nicuşor Gliga 3/20/2018 |
Contact: |
|
|
