Strigături si Epigrame
Carul și amarul
Mi-a dat peștele semnalul
C-o să prind la cheag cu carul.
Bogăția trece dealul,
Numai eu rămân cu-amarul.
Datorie – sărăcie
Grija mi s-a-nseninat
Cu o vorbă din popor:
Nu-i bogat cine-i bogat,
Ci doar cel ce nu-i dator.
Bogătanul, sărmanul și burduhanul
Cum își umplu burduhanul
Bogătanul și sărmanul?
Cel bogat doar când voiește,
Cel sărac doar când găsește.
Patimile și huzurul
Cel bogat se plânge-a dracu’,
Mai ceva decât săracul.
Mai să-l crezi că pătimește,
Iar calicul huzurește.
Inerența săracului
Omnes una manet nox*
Și același paradox:
Oricât de bogat ai fi,
Nu-i sărac – nu poți trăi.
*Omnes una manet nox (lat.) – Pe toți ne așteaptă aceeași noapte (Horațiu, Ode).
Punga și stomacul pline
Nu-l crede, să-l pui în sac,
S-o pornești la drum strigând,
Cel bogat pe cel sărac,
Cel sătul pe cel flămând.
Un acar antreprenor
Ahtiat, stă la macaz:
Cum să-l schimbe? Cum să-nceapă?
Bogăția are haz,
Dar ea nu vine pe apă.
Bogatul și Ignatul
A pornit la drum Ignatul.
Toți au prins să deie valma.
Când se scarpină bogatul,
Cel sărac își freacă palma.
Dorința și putirința
Chit că toți am vrea ceva,
Dar importă cum. Socoate:
Cel bogat face cum vrea,
Cel sărac face cum poate.
Plugul și jugul
Cine are patru boi
N-are grijă, nici nevoi.
Cine pune-un bou la plug,
Să tragă și el în jug.
Unul mai deștept decât altul
Fi-su-n Oxford bani-i toacă.
S-a dus bou și-a venit vacă.
Alt băbac în cofă pus:
„Bou l-am dus, bou l-am adus”.
Unii crupele-și înfoaie,
Alții spatele-și îndoaie
Boii ar’, caii mănâncă
Să te poarte fulg în șa.
Tragi, plăvane, brazdă-adâncă,
Căci la iarnă ce-or mânca?
Emergență și convergență
Boul cu încetul merge,
De-l silești, se poticnește.
Numai omul se grăbește:
El înspre liman converge.
Clipele, arípele
Nu-i sunt boului povară
Coarnele. Nu ele ară.
Păsării – arípele
Să-și trăiască clipele.
Topspinul și asinul
Lasă bou-n voia lui,
Dacă vrei dealul să-l sui.
Cu biciușca ori topspinul,
Poți s-o pați ca și cu-asinul.
Coarnele și inima
Carul când să se răstoarne,
Boul îl apuci de coarne.
Omul doar, când se deprimă,
Se apucă de inímă.
Nici cârc, nici mârc
Pe cât e de mică broasca,
Nu-i închizi gura cu vrasca.
La gustare, un bâtlan
I-o-nchise aman-zaman!
Broasca, balta și halta
Doamne, fără broaște-n baltă
E ca fără tren o haltă.
Părăsită-n stepă, halta
Se evaporă ca balta.
Un brotac tehui – un văcar nătrui
Ce-ar fi, oare, un brotac
Să se mânie pe lac?
Un văcar ar fi, nătrui,
Ce se supără pe grui.
Ca un fulg de păpădie
Bucurie-nșelătoare,
Ca roua de trecătoare,
Dac-ai ține ani o mie,
Poate, mi-ai plăcea și mie.
Copila și ipila
Bucuria ți-i ipilă
Când ți-o crești ca pe-o copilă.
Cea pe care-ai prins-o-n sârbă
Momentan se-ntoarce-n scârbă.
Vânătorul și vânatul
Vânătorul cel mai bun
Ar fi cel la simț imun,
Dar m-a corectat iar satul:
Cel ce vine cu vânatul.
Cârligul și cucurigul
Știi prea bine cum se-mpușcă.
Să-ți întind și eu cârligul:
Fă cocoșul de la pușcă
Ca să cânte: „Cucurigu!”
Vreme rea și vreme bună
De om bun și vreme bună
Nu te saturi niciodată.
Bună-o fi și vremea rea
Cu nevasta altuia.
Graficul și seraficul
Cel mai bun ar fi serafic,
N-aș mai fi luat la rost,
De nu s-ar înscrie-n grafic:
Cel mai bun e și … mai prost.
Mult-puținul
Este bun
Ce-i mai puțin.
Ce-i mai mult
E mai puțin.
Pasul și nasul
Să fii bun și blând la toate,
Dar până unde se poate.
Deci, măsoară-ți orice pas,
Altfel toate-ți ies pe nas.
Omul bun și lucrul bin
Scurt adagiu fără spese:
Din om bun lucru bun iese.
Sigur, fără „dar” și „poate”,
Dar … să nu-i pui bețe-n roate.
Expediate pe 19.03.2018.
|
Nicolae Mătcas 3/19/2018 |
Contact: |
|
|
