Dezbinarea lumii
Un creştin ortodox, care a schimbat macazul trecând pe linia multiculturalismului, îmi spunea cândva că, dacă atâtea spiritualităţii ( cu aluzie , în primul rând, la politeismul grec şi roman) au căzut în declin, au dispărut, de vină este numai religia creştină. Cu alte cuvinte, Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, a tulburat idolii, muţi, surzi şi orbi, în spatele cărora se ascundeau (şi se ascund şi astăzi) dracii. Altiminteri, lumea , în diversitatea ei religioasă, ar fi ajuns de la dezbinare la o armonie socială, culturală, spiritual etc. nemaintâlnite. Armonie la care lucrează astăzi intens, oameni politici, cărturari, filozofi etc. şi, bineînţeles,Vaticanul, pentru a-i aduna pe toţi într-o horă a păcii pan-ecumeniste.
O privire atentă asupra stării de decădere şi de dezorientare morală a Imperiului Roman, la momentul venirii lui Hristos, spune contrariul. Lumea ar fi dispărut de mult.
Omenirea a supravieţuit, dar dezbinarea a continuat…. Înseamnă că Hristos a venit degeaba?
Hristos a venit printre oameni, nu pentru a oferi o pace, aşa cum o dă lumea ( cu armistiţii şi tratate de pace temporare), ci pentru a restaura unitatea firii omului, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, unitate distrusă prin neascultare şi cădere. Pentru această lucrare divino-umană, Dumnezeu ţine ,încă, această lume dezbinată. Dracii n-au stat şi nu stau cu mâinile în sân, niciodată.
Hristos, a avertizat că dezbinarea omenirii cu privire la El va merge până în intimitatea familiei ( pentru că dezbinarea există şi în intimitatea persoanei noastre). Dacă în primele trei secole de prigoană anticreştină, şi mult timp după încetarea prigoanei oficiale, familiile complet creştine ( fără “ disidenţi”) erau ceva obişnuit şi normal, astăzi asemenea familii sunt tot mai rare. Versetul “Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.” (Luca 12,53) este evident de dureros astăzi.
De neînţeles este, însă, versetul “Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.” (Luca, 12,52) Nu ştie, oare, Dumnezeu că într-o casă pot fi trei, cinci, patru, şase, şapte, opt, nouă şi mai mulţi? Atunci, cum de spune numai cinci şi că vor fi “ trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei” ? Cei, pe care Duhul Adevărului (care pretutindenea este şi toate le plineşte ) îi conduce dincolo de literă , spun că familia la care se referă Iisus Hristos este omenirea, căci avem acelaşi Tată ceresc, toţi fiind creaţi după chipul şi asemănarea Lui ( asemănarea este o lucrare sinergetică om-Dumnezeu) şi formăm o familie. Atunci trei contra doi şi doi contra trei reprezintă nişte raporturi. Dacă 3 din cei 5 ai familiei ar fi de partea binelui, am simţi efectele unei asemenea atitudini prin mai multă pace şi ordine în lume.
Dacă 3 din cei 5 ar fi împotriva binelui, ar însemna că răul este majoritar şi tinde să devină covârşitor. Pentru că la modă este fizica cuantică, prin care se explică totul, chiar şi cele 10 porunci dumnezeieşti, unii spun că răul avansează în lume în cuante, cu o constantă a cărei valoare este 0,33! Că o fi aşa, că n-o fi aşa, cert este că răul avaseaza, îmbrăcat în cele mai înşelătoare intenţii de bine.
Avansul răului se manifestă în degradarea la nivel de conştiinţă, la nivel de legea conştiinţei, tot o lege dumnezeiască, sădită ontologic în fiecare om, lege care-i spune omului ce este bine şi ce este rău, şi-l mustră . Pervertirea acestei legi se face conştient, prin educaţie şi legile omeneşti, astfel încât tot mai mult rău este luat drept bine. “Curviile, prea-curviile, sodomiile, hoţiile şi omorurile, în vremea aceea (n-o fi cumva vremea noastră? - nota mea) ,vor fi pe toate drumurile. Pentru săvârşirea acestor mari păcate, oamenii vor fi lipsiţi de darul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sfântul Botez, precum şi de mustrarea conştiinţei.” (Sf.Nil Athonitul, 1612-1692, vezi şi http://www.razbointrucuvant.ro/2008/11/12/din-profetiile-sfantului-nil-athonitul/)
Deci, creştinul (şi tot omul) care face răul , convins că este bine ( pentru că omul a “ evoluat”, pentru că aşa e “ civilizat”, “ trendy”, legal , conform drepturilor omului, pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi aşa cum suntem etc.) şi nu simte mustrări de conştiinţă, ar trebui să-şi pună repede întrebări , deoarece osânda poate veni pe neaşteptate, ca la bogatul căruia i-a rodit ţarina.
Dacă Dumnezeu nu a intervenit ( adică Hristos nu a revenit) până în prezent, pentru a restabili ordinea, înseamnă că nu s-a atins raportul de 3 răi la 2 buni, din cei 5, raport în favoarea răului. Trebuie să se coacă bine şi grâul şi neghina pentru a fi separate la seceriş, când Dumnezeu va restabili ordinea dinainte de căderea omului. Nu o nouă ordine mondială antropocentrică , ci ordinea cosmică hristocentrică ( aşa cum este de fapt şi de drept), într-un pământ nou şi un cer nou, în care vor domni pacea şi dreptatea, aşa cum le dă Dumnezeu, nu cum le dau oamenii şi instituţiile omeneşti.
|
Nicuşor Gliga 3/11/2018 |
Contact: |
|
|
