Poeme
La Putna
Străbatem secole de glorii în tainica iubire de neam
Cu torțele aprinse drumui peste veacuri luminăm
Și secole de glasuri eterne în vatra străbună purtăm
Ruga noastră împlinită omgiu lui Ștefan datorăm..
Clopotul răsună fără margini peste brazii seculari
Purtând gloria lui Ștefan peste cinci sute de ani
Iar fântâna cu apă vie mândria noastră în lume duce
Glasul răzășilor moștenire seculară ne aduce.
Brațul lui Șterfan puterea moștenirii în cuget avem
Străbătând secole de glorii și în negura de vremi
Moștenirea noastră ăn altarul sfânt de veghe păstrăm
Și vocea libertății cu scutul apărări ăn lume purtăm.
În tacerea seculară anii noștrii se adună peste timp
Ruga în altarul de la Putna lumi porțiile deschidem
Sub cupola mănăstirii noi prieteni ân credință vin
Aducând planetei noastre facliile vieții arzând nestins.
Ție
Tu esti icoana visurilor mele rătăcită ân Univers.
Și-n nopțiile nedormite cu făcliile aprinse-n zori
Renasc chipul tău de fecioară ân rugile mele
Cu strigătul la ceruri sa fii iubita mea ântre ele.
Ochi tăi de previghetoare in lumea viselor mă duc
Și mânile catifelate pe obraji mei iubirea ta aduc
Pe undele speranței ân ceruri răsăritului de soare
Buzele tale de jăratic parfumul iubirii noastre nasc.
Obrajii tăi de fecioară pe brațul meu aprind scântei
Din ruptura ta divină stropii apei pe obrajii se topesc
În fortuna vieții tale speranțele iubirii tale porți
Și-n pieptul tău de matase iubiirea vieții tale adopți.
Privirea ta meteorică rătăcită printre stele călătoare
Cu degetele tale fermecate ân părul meu se opresc
Și visurile de fecioară plutesc ân codrii de mătase
Adunând petale lumii ân tolba wieții renașerii tale
Ancenstrale săruturi pe aripi de condor in lume zboară Din ruptura divină porțiile iubirii noastre urme pașilor răsar pe alei
Și visurile de fecioară plutesc ân codri de mătase.
Privirea ta meteorică rătăcită printre stele călătoare
Săruturi
rivirii tale amorul tinereții tale renașt
speranțele renăscute printre stele călătoare
Printre stele călătoare
Privirea ta de leoică ân lumea dragostei mă duce
Șoaptă
Tu ești licoarea vieții mele
Mânile tale catifelate
În Park
Cu pașii leneși adeseori trecem prin parc
Lumea ne privește și noi o privim pe ea
Frunzele foșnesc sub călcîiul fiecărui pas
Iar vîntul fără milă frunzele victimă face.
Îndrăgostiții ținăndu-se de mâna pe alee
Nu văd pe nimeni decât chipul celui drag
Iar veverițe ocupate cu provizii de iernat
Nu le pasă de trecătorii ci de găsită hrană.
Alții doi îndrăgostiți ținându-se de mână
La tîmple vremea anilor trecuți se arată
Cu pașii mici trecînd prin frunză adunată
Sprejăniți unul de altul trec podețul cu apă.
Trece o doamnă cu pălărie si cățelul dumneei
Nu e nimeni așa de mîndru cum e cățelul ei
Să pornește o ploaie creind doamnei necaz
Drăgălasă potaie este găzduită sub un braț.
După ploaie vin copii cu partinții in urma lor
Strigând în gura mare ploaia e dusă după nori
La cofetărie să mergem înghețată să mîncăm
Toată lumea e bucuroasă și-n galop plecăm.
Insomnie
Tu divină fecioară
în taina nopțiilor
polare, nedormite
mă răscolești adânc
pe raza soarelui dimineții
splendoarea vieții tu mi-ai adus.
Tu divină fecioară
în aura dimineții
pământul străbați
și fluvii planetelor aduni
în cuibul palmelor
zămislite din străbuni.
Tu divină fecioară
Speranțele lumi renaști
pe undele argintii căzute
în taina văzduhului rece
milioane de săruturi
la pieptu-ți implinirilor aduni.
Tu divină fecioară
noianul dorințelor visate
pe razele dimineți solare
în mănunchiul speranțelor
la pieptu-ți zâmbetele aduni.
Tu divina fecioară
născută în flăcările omenirii
și a zâmbetului nemuritor
străbați universul căutării
în pașii speranțelor grăbite
a milioanelor de trecători.
Femeia
Privesc în ochi tăi albaștri ca oceanul
Strălucind la soare ca o floare de leandru
Și obraji tăi catifelați cu săruturi-n ele
Strălucesc ân vazduh ca soarele intre stele.
Parfumul tău de femeie în condola vieții
Tu iubită, soție, mamă și bunica zână
Cu tandrețtea feminină în zorile dimineții
Străbați universul cu iubirea ta divină.
Privirea ta demonică o lume te vrea iubită
Tu femeie dăltuită in piatră bărbații te doresc
Și chipul tău angelic în lume m-a trimis
Florile vieții tale să-ți aduc din paradis.
Anii adunați sub aura vieții pe buzele tale
Seduci trecătorii în drumul spre casele lor
Cu părul tău de zăiță fluturând in zare
Răscolești trecutul când eram numai noi.
Sărutul tău patetic în diminețiile cu rouă
Și pieptu-ți de sirenă scufundată în nori
Străbați universul pe aripile visurilor tale
Adunându-ți petalele iubirii milenare.
|
Ioan Ziub 3/7/2018 |
Contact: |
|
|
