«Mamă, mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată! Prima viață nu prea mi-a ieșit.”
„Am zărit lumină pe pământ/ Și m-am născut și eu/ Să văd ce mai faceți/ Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi răspundeți./ Nu am timp de răspunsuri,/ Abia dacă am timp să pun întrebări/ Dar îmi place aici./ E cald, e frumos,/ Si atâta lumină încât/ Crește iarba. (…)”Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/marin-sorescu-mama-mi-s-a-intamplat-o-mare-nenorocire-mai-naste-ma-o-data/
„Eu cred că există o clipă în viața lumii când toți oamenii se gândesc la mama lor.
Chiar și morții. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce liniște trebuie să fie atunci pe lume!
În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul.
Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare.
«Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.”
Nota Observator :
Marin Sorescu ( 29 februarie 1936 - 8 decembrie 1996 )
|
Marin Sorescu 3/2/2018 |
Contact: |
|
|
