Cărti in lucru - Inainte de barieră (fragmnet )
Afară totul devenise lesne și nimeni nu putea să mă contrazică.Îmi crescuse o barbă lungă care dădea greutate spuselor mele.Locuiam într-o garsonieră pe care mi-o construiseră la parter,să pot intra și ieși din ea mai ușor.Îmi puseseră poza pe hol și în casa scărilor așa că toată lumea putea să mă recunoască și să îmi facă semn cu mâna.
Eram fericit fiindcă în fața geamului meu creșteau doi fagi care stăteau de vorbă cu mine.Dar alții ar fi considerat că mă țicnisem dacă le-aș fi povestit de dialogurile mele cu arborii.Trebuia să le dau ceea ce li se potrivea fiindcă mă salutau în fiecare dimineață,atenți la stările mele de trezie.Prima chestie pe care o făceam urma să fie vizita la toaletă unde trebuia să mă golesc,acțiune după care aș fi putut să îmi iau zborul ca un balon cumpărat pe bani puțini .
Tot nu mă vedea nimeni.Însă trebuia să fiu atent cu cele povestite,să nu ajung să fiu considerat un ramolit.
Când treceau prin dreptul pereților apartamentului meu,vecinii își lipeau urechea și ascultau îndelung.Nu puteam să știu cine le dăduse o astfel de îndrumare dar nu puteam să afirm că faptele lor m-ar fi deranjat.Dimpotrivă.
Când îi simțeam ,trăgeam niște râgâieli pe care căutam să le amplific cu ajutorul microfoanelor pe care le uitase fiul meu înainte să fi plecat în străinătate.Era distracția mea și profitam de ea din toate puterile fiindcă altceva nu mai îmi rămăsese la îndemână .
Vântul se oprise nu prea departe de fereastra mea și stătea într-un cot,neștiind dacă era cazul să bată sau nu.Îi puteam citi nehotărârea în priviri dar atitudinea lui trebuia să o țin doar pentru mine.
Afară se rotunjise o vară care permitea femeilor să umble sumar îmbrăcate.Eu însă nu puteam să-mi pun pe sfoară nici măcar gândurile.
Stăteam la geam în așteptarea unui trecător oarecare dar evenimentul întârzia să se producă,în ciuda faptului că oftam din greu.
Nu cumva mă transformasem într-o babă?
Mi-am plimbat palmele pe corp și am observat plin de mulțumire că nu aveam parte de rotunjimi care să mă fi plasat într-o altă clasă.
Încă nu trebuia să folosesc tampoane și gândul respectiv îmi făcu bine pentru o bucată de vreme,perioadă în care pe stradă începuse să circule un prim pieton.
I-am făcut repede de deochi dar după câteva clipe mi-am dat seama că nu mă putea simți.
Eu puteam să văd totul,chiar și cele emise la televizor,instrumentul ăla cu care era mințit și tembelizat poporul.
Puteam să sper că făceam și eu parte din gruparea respectivă?
Vecinul de deasupra începuse să ciocănească pereții,dându-mi de știre că apăruse un nebun în plus pe lumea asta care avea și pauze între valsuri.Și fetele erau relativ puține și nu se lăsau dansate cu prea mare ușurință.
Pe vremuri fusesem un dansator născut doar pentru așa ceva dar acum guta îmi umplea paharele cu o substanță care mă nemulțumea de-a dreptulAr fi trebuit să o fi scos de acolo și să o fi aruncat în capul celor care o așteptau.
Și aș fi vrut să dau nume dar pereții casei mele erau mult prea subțiri pentru așa ceva.
O vinere seara se lungea ca o damă în pat la care un alt locatar de sus proba disc după disc,semn că o punea de o petrecere care să țină toată noaptea.
Aveau să coboare la parter și să îmi bată la ușă,sperând că urmau să primească un răspuns mai puțin obișnuit de la fiecare.
Ar fi trebuit să îi întreb cum îi cheamă și să îmi notez în carnețel răspunsurile.Dar nu dispuneam de așa ceva.
Dacă mai rămâneam la pândă,mâinile amenințau să mi se transforme în crengi înflorite,să rimeze cu vara de dincolo de stradă.
BĂTRÂNE,POATE CĂ AR FI BINE SĂ TE APUCI DE SCRIS.
Dar cine vorbise că mie îmi stăteau buzele foarte aproape de geam fiindcă tocmai trecea o femeie bine,cam ca Lili a mea care trebuia să vină să mă speleDa,da,chiar și acolo,ca să nu mai dați ochii peste cap.
Vecinul de sus continua să îmi bată în ziduri,semn că nu dăduse de comoară.Ar fi trebuit să vorbesc cu dânsul și să îi cer să facem totul pe din două.Ca între băieți. Și în același timp eram nevoit să îmi iau măsuri de prevedere fiindcă reflexele mele lente mă făceau mult mai vulnerabil.Am dat drumul aparatului de radio ca să am unde să îmi ascund gândurile fiindcă nu era de joacă cu cei care îmi treceau prin apropiere.
Fosta mea nevastă era de părere că toate acțiunile mele erau ridicole dar aveam noroc că nu o asculta nimeni.Nici măcar fiica noastră nu intra în casă în clipele în care o striga de la geamul bucătăriei,momente în care își rezema țâțele de-a dreptul în ochii bărbaților cunoscuți sau nu .
Dar dumneaei nu îi păsa fiindcă urma să plece la muncă în străinătate și bag de seamă că înțelesese poziția în care se plasase de una singură.După mine, putea să iasă chiar și pe balcon,goală-pușcă,și să o fi strigat și de acolo.Geamul dinspre exterior al balconului era din sticlă,material care lăsa totul să treacă înspre privitori.
Mai mare plăcerea să fi stat să privești către etajul trei al blocului în clipele în care doamna întindea rufele.
Dar fata ei tot nu vroia să intre în casă fiindcă un băiat îi povestea cine știe ce coțcărie.
Și cred că era și a mea și pe deasupra o mai chema și Eva,ca pe cea cu izgonirea din rai.
Pereții garsonierei mele se multiplicaseră,din patru devenind cinci și la unul din ei cel de sus nu avea acces și chestia asta mă făcu să râd de unul singur.
-Și ce zici nene că ar trebui să scriu?
Ideea nu era de lepădat dar nu știam de unde să o apuc.Poate că ar fi trebuit să îl întreb pe unul mai experimentat.
După o jumătate de oră intră și Eva în casă și chestia asta mă liniști,adică mă lăsă să mă gândesc în întregime la Lili.Mama Evei nu mă mai interesa și de altfel reușisem să îi uit până și numele.
Într-una din ultimele zile trăite în comun avea să îmi arate țâțele care îi atingeau burta pentru ca mai apoi să înceapă să plângă.Scena fusese zguduitoare așa că mă retrăsesem în culise.Mâinile îmi erau pline de răni de la spălatul în cadă a scutecelor Evei.
Iar acuma nici măcar nu mai eram sigur că era fata mea.
La ușă am auzit un ciocănit distinct așa că m-am dus nu prea repede să deschid intrarea cu pricina.Poate că era Lili.Nu era ea.În ușă stătea vecinul de deasupra,cel cu comoara
-Domnule,îmi zise el în șoaptă,privind cu teamă în jur,ai un perete la care nu am acces.Nu s-ar putea să...zise el și făcu gestul de a ciocăni.Îmi era milă de el și de toți cei ca el care umblau în libertate.
I-am făcut semn să intre și el începu să îmi ciocănească peretele cu pricina,vreme în care eu îl urmăream de la înălțimea primului taburet de care dădusem.
Adică nu,mă găseam în cercul meu și încercam să nu ies de acolo,vreme în care seara cădea peste oraș ca o pătură puțin cam roasă pe la colțuri.
Eva își bătea mama la cap iar aceasta începuse să regrete că o chemase în casă.Fata făcea parte din ultima generație,grupare care recunoștea doar semnele de întrebare.
Toronto/ Martie 2018
|
Francisc Pal 3/1/2018 |
Contact: |
|
|
