Delicii Epigramatice
Peruzeaua și cheresteaua
Să ai tu odoare-n casă,
Cuarț, safire, peruzea,
Nu poți să-ți găsești mireasă,
Dacă nu ai cherestea.
Catena și șatena
Latră-un câine la o jupă
Parc-ar vrea lanțul să-l rupă.
De lătratul câinelui
Nu se rupe lanțul lui.
.Momentul și renitentul
Cum zbura ca o zvârlugă
Un asin cu car cu tot,
Brusc frână: „Pas, nu mai pot
Să fiu slugă la dârlugă!”
Beția și trezia
Rău cu bine se-ntrețese.
Unul vine, altul trece.
Să te-mbeți poți de succese,
Numai nu cu apă rece.
Gura și scriptura
Popă gureș, vorbe-alese,
Zice-o pildă din scriptură:
Nu-i păcat ce intră-n gură,
Ci doar ce din gură iese.
Exedra și catedra
Alergam pe câmp ca tâmpii:
Un nou film rula-n exedră.
Azi și profa bate câmpii,
Doar că-i bate … la catedră.
Trezirea (din hibernare) și spilcuirea (pentru plimbare)
Iarna-n prundul din răstoace
Își ascunde din cojoace.
Un arici plimbarea-și face,
Dichisit la patru ace.
Sapa și apa
Un vecin pe altu-l sapă
Zi de vară până-n seară.
I-a tot dat apă la moară,
Până l-a băgat la apă.
Vizibilitate și opacitate
Nici bunghindu-se la poartă,
Nici pitici pe encefal
Și nici ochelari nu poartă,
Da-i cu ochelari … de cal.
Hoț căutător de aur
A scos morții din morminte
(Aveau gură aurită!)
Și-a zdohnit. Moarte subită:
Morții n-aveau niciun dinte!
Cu pitici, cu mâncărici
El, cu gărgăuni la cap,
L-au băgat la mititica.
Gură spartă, nevestica,
Stă la rece: la zdup(ac).
Elefantul și gurmandul
Se vorbește-apetisant
C-ar mânca și-un porc, grăsuț.
Unde-un porc?! Un elefant,
El având stomac de struț.
Cerul și ciritelul
Ce-o fi fost că, pe la coasă,
Nu-i erau toți boii-acasă?
Mai să crezi că-n ciritel
Îi căzu cerul pe el.
Ilotul și înotul
Ani de zile, săptămâne
Cată toți ziua de mâine,
Numai el, printre năieri,
Caută ziua de ieri.
Creatorul și imitatorul
Creatorul, cum nu-l iei,
O aduce din condei.
Un captiv (și nu doar persic!)
Se cam dă pe după piersic.
Târâtura și-arătura
Cum să fii tu bună gazdă
Pentr’-un cal și-o târâtură ?
Calu-l mai aduci la brazdă,
Ea o ia pe arătură.
Întâlnitul și bârfitul
Un flăcău și-o domnișoară
Au căzut ca-n clapcă cioara.
Se-ntâlniră doar aseară
Și-au aflat târgul și țara.
Podul și glodul
Nu-i nici orb și nici schilod,
Și nici fan coruptului,
Dar, cu darul suptului,
A căzut din pod în glod.
Aparența și inconsistența
Proba ta cu șarm de galbă
Nu vrea nimeni s-o suporte,
Fincă argumentul forte
E cusut cu ață albă.
Ochii lui și … dumnealui
Se uită c-un ochi la gaie
Și cu altul la tigaie.
Nu zic bai de ochii lui,
Dar îmi place … dumnealui.
Plinul și destinul
Nu-i plăcu la crâșmă vinul:
-Nu mai trec câtu-i aminul!
Zgoada-i hotărî destinul:
Acum face-acasă plinul.
Trăpașii și urmașii
Mână moș Ion trăpașii.
-Hai, surelu’! Hai, buiac!
Să mai văd ce-mi fac urmașii,
Că-mi cam intră vremea-n sac.
Zgârcitul și cerșitul
Soțul – soaței, necăjit:
-Cum să-ți deie, măi nevastă,
Că, la cât e de zgârcit,
Ar muri cu pâinea-n traistă.
Fântâneaua și găureaua
Chiar așa să fie oare:
Faci mai lesne-un puț în mare
Decât un zgăuaș doar, șui,
În punga zgârcitului?
Vremuirea și bușirea
Omul de-ar putea, bădie,
Ar buși-o-n colivie:
Vremea toate le găsește
Și pe toate le topește.
Nectarul și amarul
O fi el nectar zeiesc,
Dar efectu-i pământesc:
Tu îl bei, vinul, de bun,
Și el te face nebun.
Staza și ipostaza
Cu ambrozie, nectar,
Câte-un țoi, câte-un pahar,
Și-a băut el trinitatea:
Punga, mintea, sănătatea.
Înțeleptul ține pieptul
Când îți iese-un leat cu plinul,
Cofă că-i sau păhărel,
Tu să fii cel ce bea vinul,
Nu-l lăsa să te bea el.
Veninuri de leac
Eternel la orice casă
Adevăr – să ți-l inculci:
Vinul bun, soața frumoasă
Sunt două veninuri dulci.
Să n-o pați precum brotacul
Nu te-mbeți nicicum cu olmul.
Vinul, chiar de-i tulburel,
Nu-l beau boii, îl bea omul,
Dar … doar cât încape-n el.
Expediate către „Observatorul ” la 19.02.2018.
|
Nicolae Mătcaș 2/21/2018 |
Contact: |
|
|
