Cai albi
Mi s-au trimis cai fără număr
Albi cu toții
Pe post de oameni de bine
Să alerge în jurul meu,al ei și al zilei de mâine,
Ca din întâmplare sau scrieri
Iar eu, nevăzutul
Să stau într-o poziție absolut orientală
Și să privesc meditativ de aproape.
Toată viața
Toată viața
Mi-am dorit ca soarta
Să fie alături de mine
Dar când la urmă
Am trecut pe la dânsa
Mi-a spus pe șleau
Că nici măcar nu-și mai aduce aminte de mine.
Amor propriu
Am să lustruiesc îndelung
Toate cele văzute și nevăzute
Și să le pun la vedere
Pentru ca cei mulți
Să vină aproape,să privească
Și să se recunoască pe sine
Iar eu,neștiutul
Să-i nimeresc la fix
În amoru’ lor propriu.
Poeți
Pe drumul meu de pribeag
Sunt presărați poeți cu duiumul
Care strigă la mine
Să le ascult versurile
Dar eu,neplecatul
Le răspund creștinește
Că nu aud tocmai bine.
Toronto / 20 feb 2017
|
Francisc Pall 2/19/2018 |
Contact: |
|
|
