Panopticum : Providenta si politica
Pentru cine a urmărit evenimentele politice care au frământat în ultimul deceniu Statele Unite, cele petrecute la 8 noiembrie 2016 au constituit un adevărat miracol. Cum miracolul este o întâmplare contrară ordinei naturale şi raţional inexplicabilă, ascensiunea lui Donald Trump in noaptea aceea la preşedenţia Statelor Unite îndeplineşte cu prisosinţă condiţiile unui fenomen supranatural.
Într-adevăr, pentru majoritatea cetăţenilor americani, cei opt ani precedenţi de dominaţie democrată păreau să fi pregătit şi propulsat inexorabil pe Hillary Clinton către postul suprem de la Casa Albă, împrejurare echivalentă pentru electorii creştini cu sfârşitul apocaliptic al lumii. Sub administraţia preşedintelui Obama, care a promis iniţial miliarde pentru refacerea industriei, dar în afară de sloganul demagogic “Yes We Can” nu a oferit ajutor real nici clasei muncitoare si nici patronilor, industriile manufacturiere americane aproape că au dispărut complet, martore elocvente fiind industria de automobile şi depopularea oraşului Detroit. În schimb executivul s-a străduit agresiv să promoveze globalizarea, immigraţia masivă a persoanelor din ţările islamice şi reconstrucţia societăţii americane pe principii libertariene de sorginte neo-marxistă, distrugând astfel sistematic cultura moştenită de la promotorii Uniunii. În anume cercuri relativ largi predomina serios teama că hărţuirea creştinilor, în prezent la ordinea zilei, se va înăspri sub o eventuală conducere clintoniană, transformându-se curând în persecuţii şi martiraje. Deja în web, printre alte numeroase sugestii novatoare, anumiţi “specialişti” vânturau ideea ca administraţia să confişte copiii părinţilor care manifestează convingeri contrare ideologiei LGBT, spre a fi crescuţi şi îndocrinaţi adecvat în instituţii statale. Şi parcă anume ca să complice şi mai mult situaţia, în februarie 2016 Antonin Scalia, unul dintre cei nouă judecători ai Curţii Supreme, a murit pe neaşteptate, iar în senat majoritatea republicană i-a blocat lui Obama exercitarea prerogativei de a numi un succesor. Era clar aşadar că în 2016, pentru prima dată într-o generaţie, câştigatorului alegerilor îi revenea nu numai responsabilitatea de-a formula pentru deceniul urmator politica externă şi internă a Statelor Unite, dar şi asumarea controlului Curţii Supreme.
Nu este scopul prezentului eseu să analizeze circumstanţele în urma cărora Donald Trump a devenit cel de-al 45-lea preşedinte, dar merită semnalat faptul că el a avut nu numai de luptat cu unul din cei mai bine organizaţi candidaţi din istoria USA ─ Hillary Clinton beneficiind şi de cea mai generos finanţată campanie din toate timpurile ─ dar şi cu o puternică opoziţie în sânul propriului său partid. Aşa se face că, atunci când Trump a câştigat alegerile în ciuda tuturor obstacolelor aparent de neînvins, unii dintre suporteri săi au atribuit neaşteptatul succes divinei Providenţe.
Acum, la un an de la istorica întâmplare, situaţia politico-economică americană şi raportul preşedintelui Trump despre starea Uniunii prezintă un tablou aproape suprarealist. În timp ce preşedintele ales a fost supus continuu de către media unei violente campanii de denigrare şi insulte fără precedent, administraţia sa a produs rezultate surprinzătoare: somajul scăzut la 4,1 % reprezintă cel mai jos nivel în 45 de ani, iar valorile bursei au crescut cu aproape 40%. De asemenea el a iniţiat substanţiale reduceri de impozite pentru clasa mijlocie şi micii antreprenori, iar primii 24.000 de dolari câştigaţi de o familie au fost declaraţi scutiţi de impozit. Încurajate de măsurile sale economice şi de anularea reglementărilor economice ostile, unele companii, Chrysler de pildă, au hotărât să-şi repatrieze fabricile. Numirea judecătorului Neil Gorsuch în postul vacant de la Curtea Supremă a constituit de asemenea un imens succes politic. Gorsuch, un savant cunoscător al legilor cu mare experienţă juridică, care a obţinut doctoratul la Oxford cu o teză despre sinuciderea asistată şi eutanasie, susţine cu argumente irefutabile că viaţa omenească, prin natura ei constitue o valoare fundamentală, iar distrugerea ei cu intenţie este întotdeauna criminală. El este de părere că legile trebuiesc aplicate aşa cum au fost scrise şi intenţionate în momentul promulgării şi este partizanul unei filozofii legale naturale.De aceea se crede că numirea lui va avea un serios impact asupra vieţii americanilor.
Preşedintele Trump nu este însă fără cusur şi imaginea lui a fost terfelită public de nenumărate scăderi, majoritatea cauzate de el însuşi. Chiar dacă ignorăm convingerile sale libertariene anterioare, posibil abandonate, stilul său uşuratic de viaţă familială “modernă” ─ trei neveste, două divorţuri şi alte aventuri ─ şi cunoscuta lui preferinţă pentru limbaj nepoliticos şi vulgar, el este o persoană care, într-un interviu de cinci minute, poate să-şi schimbe repetat opinia despre un singur subiect. Acestea, dar şi alte tare, îl fac să nu fie candidatul ideal pentru rolul de Mesia. Dar din ceea ce am învăţat din vechiul testament şi din istoria creştinismului, cunoaştem că Atotputernicul nu tolerează la infinit necredinţa şi nedreptatea în lumea noastră şi că în mod cert acţionează eficient împotriva lor. Aceleaşi surse mărturisesc că pe căi misterioase rugăciunile şi posturile credincioşilor au provocat adesea în istorie intervenţia corectivă a Creatorului, care a mai făcut asemenea minuni folosind uneori şi personalităţi cu caracter dubios precum Cirus şi Charles Martel. Totodată presa ne-a informat că unii creştini din USA, convinşi că ţara lor se îndreapta iremediabil spre pierzanie, s-au rugat postind frecvent pentru eşecul clintonian.
Este fireşte încă prea devreme ca să putem afirma că Donald Trump a fost doar un accident fără urmări in istoria USA sau că a produs schimbări de durată. Chestiunea aceasta numai viitorul o va lămuri. Dar înainte de-a aclama sau huli este înţelept să ne reamintim spusele psalmistului: “Nu vă încredeţi în cei puternici, în fii oamenilor, în care nu este izbăvire.”
Britisih Columbia Ca
|
Gabriel Watermiller 2/15/2018 |
Contact: |
|
|
