Alin Bagiu - Un poet cu „suflet de copil“
Trebuie să recunosc, încă de la început, că despre poetul Alin Bagiu, din Timişoara, nu ştiam nimic până în urmă cu puţine zile. M-am bucurat când am primit, zilele trecute, prin poştă, minunatul său volum de versuri, intitulat, atât de inspirat, POEZICERI cu trei feţe, apărut la Editura Pavcon, Bucureşti, 2016.
Caligrafiate cu o pană înmuiată în lacrimile dimineţilor senine, poeziile grupate în acest volum trădează talentul unui poet sensibil, iubitor de metafore menite să impresioneze, capabil să „cânte“ şi să încânte: „Mă hrănesc cu dragoste / ... Îmi înec inima în pasiune / Fără să-mi fie ruşine /...Îmi construiesc viaţa fără reţete / Doar cu iubire, dragoste, pasiune şi sentimente“ recunoaşte Alin Bagiu în poezia „Praf de iubire“ (pag.79).
Iubirea este tema predilectă a autorului, căruia îi place, în egală măsură, să o ofere celor ce-i sunt aproape, dar şi să primească o dragoste care să-i alunge orice umbră de tristeţe. Iubirea este pentru Alin Bagiu ca parfumul florilor de câmp, ca balsamul ce se scurge din arborii pădurilor sau ca apa cristalină a unui izvor de munte. Iată ce mărturiseşte poetul într-o poezie antologică: „Există momente când sunt provocat, / Nimic nu mă face să cad în păcat, / Şi orice-aş primi, doar iubire ofer, / Nu simt că renunţ şi nici nu mai sper. // E o pace eternă, ce iese din mine, / La orice-aş trăi, doar iubire îmi vine, / Acum sunt complet şi simt că iubesc, / Trăind în iubire, doar iubire primesc.“ (Pacea eternă - pag.91). Alin Bagiu evocă în câteva poezii anii copilăriei sale, respectând realitatea de atunci, fără a o denatura într-un fel sau altul: „Am crescut de copil cu cheia de gât, / Mi-e în suflet şi- acum, o mai port şi în gând. / Mi-amintesc cum de mic ea în piept îmi bătea / Şi atunci când fugeam, uneori mă rănea.“ (Cu cheia la gât - pag.70).
Dragostea de părinţi este exprimată în câteva poezii emoţionante, care fac să lăcrimeze ochii cititorilor avizaţi: „Te rog, mamă, să rămâi, / Cum poţi tu, să mă mângâi, / Că-s copilul tău pe veci, / Te rog, mamă, să nu pleci.“ (Te rog, mamă, să nu mori ! - pag.49) sau: „Îmi e dor şi sufletu-mi plânge tăcut, / Şi asta de când a plecat, / Oare unde-i TĂICUŢU`, de ce l-am pierdut / Că aproape de-o viaţă-l tot cat.“ (Dor de tăicuţu - pag.52)
Am constatat că iubirea revine ca un laitmotiv în poeziile grupate în acest volum, poetul trăind prin şi pentru iubire, fiind fericit şi când primeşte şi când dăruieşte iubire:
„Tu mă iubeşti aşa cum te iubesc, / De dragul tău prea des mă zăpăcesc, / Alerg cu tine către orizont, / Mult mai departe de al urii front.“ (Tu mă iubeşti cum te iubesc - pag.29) sau:
„Iubirea e în mine, / Prin ea trăiesc frumos / Când vrea să se exprime, / Totul primeşte rost.“ (Iubire din mine - pag.107). În fine, reproduc o strofă dintr-un alt poem, pentru a argumenta cele spuse mai sus: „E o pace eternă, ce iese din mine, / La orice-aş trăi, doar iubire îmi vine, / Acum sunt complet şi simt că iubesc, / Trăind în iubire, doar iubire primesc.“ (Pacea eternă - pag.91). Pentru mesajul transmis, pentru muzicalitatea versurilor şi pentru emoţia pe care o naşte în sufletul cititorului, reproduc, în întregime, poezia intitulată simplu „Mi-e dor“ - pag.72:
„Mi-e dor de mine, cel ce SUNT, / Mi-e dor să fiu aşa cum SIMT, / Mi-e dor să nu mă mai PREFAC, / Mi-e dor să nu mai cred că FAC. / Mi-e dor de tot ce-am fost de MIC, / Mi-e dor din nou să mă RIDIC, / Mi-e dor de viaţa cea din MINE, / Mi-e dor de binele din TINE. / Mi-e dor de binele din NOI, / Mi-e dor de tot, mi-e dor de VOI.“
Cu siguranţă că vom mai auzi vorbindu-se de poetul Alin Bagiu.
|
Ioan Vasiu 2/8/2018 |
Contact: |
|
|
